„Domnul Trandafir“ - de 42 de ani printre prichindei
• Gheorghe Antochi de la Sagna este �nv�t�torul cu cea mai mare experient� �n domeniu din judetul Neamt • anul acesta �mplineste 42 de ani de stat cu cataogul sub brat • acum are clasa I iar la finalul acestei generatii va urma pensia, lucru pe care nu �l asteapt� • „Mi-s dragi fetitele de nu mai pot, si asta si pentru faptul c� mie nu mi-a dat Dumnezeu una“, a declarat dasc�lul • �nv�t�torul Gheorghe Antochi de la Scoala Sagna este mai special dec�t oricare altul din judetul Neamt si asta pentru c� are cea mai mare experient� ca dasc�l la clasele primare �n momentul de fat�. Si �nc� nu e pensionar. Are 61 de ani si va intra �n aceast� categorie social� abia peste trei ani, atunci c�nd actualii boboci vor intra pe m�inile unui diriginte. O discutie cu �nv�t�torul Gheorghe Antochi e ca o poveste la gura sobei, cu un b�tr�n al satului. Dasc�lul �si aminteste cu lux de am�nunte cum si-a �nceput cariera didactic� si ce l-a determinat s� �mbr�tiseze aceast� meserie. �n ciuda staturii impozante - c�nt�reste o sut� de kilograme si are o �n�ltime de aproape 1,90 metri, Gheorghe Antochi vorbeste asezat, l�s�nd impresia c� le stie pe toate. �si laud� copiii, pe care �i asteapt� cu z�mbetul pe buze �n fiecare dimineat�. Cu p�rul c�runt si ochelarii pe nas, pare a fi un bunic ce nu se mai satur� s�-si primeasc� si priveasc� nepotii. De fapt, este cel care a c�l�uzit primii pasi �n viata de elev a sute de copii din Sagna. De peste 40 de ani slefuieste destine si e foarte multumit de ceea ce a reusit p�n� acum.
„Buf-ul“ primei generatii
Gheorghe Antochi a absolvit Institutul Pedagogic de �nv�t�tori Iasi �n 1969, dar la acea dat� avea deja experienta d�sc�litului, pentru c� �ntre 1965-1966 a fost profesor suplinitor la Valea Ursului, dup� care, cu acelasi statut, timp de un an scolar, a venit la Scoala Sagna. Dup� ce a terminat institutul, a primit repartitie �n satul natal, la Sagna. „�n 1969 am preluat prima mea generatie, pe care o consider ca fiind cea mai valoroas�. A fost o clas� cu experient� unic�. Am avut 38 de elevi - 19 de sase ani si 19 de sapte ani. Absolut toti s�nt oameni realizati �n momentul de fat�. Au 45 de ani, s�nt �n floarea v�rstei“, a spus �nv�t�torul Antochi. Unul dintre cei 38 de elevi ai acelei generatii este actualul primar de Sagna, Gheorghe Iacob. Dasc�lul mai povesteste ce l-a �ndemnat s� �si aleag� aceast� meserie: „M-am f�cut �nv�t�tor numai din dragoste pentru copii si poate si pentru faptul c� �n clasele primare am avut 12 �nv�t�tori. �mi amintesc cum timp de sapte ani, �n clasele primare si aprope tot gimnaziul, nu am �nv�tat �n scoal� nici m�car o zi. Am �nv�tat doar prin case particulare si prin niste grajduri, f�r� energie electric�. Compar cu conditiile de azi si m� minunez. Avem dou� spatii moderne cu 15 s�li de clas�, plus o gr�dinit� care aproape e unicat �n zona rural�. S�nt m�ndru c� la ultima constructie de scoal� mi-am adus si eu aportul, �n calitate de primar. Am avut acest mandat �n perioada 1990 - 1996. �n acest interval, timp de doi ani, cu acceptul prefectului, am si predat, pentru c� m� preg�team s� sustin gradul didactic II“, a mai povestit �nv�t�torul.
Num�r�nd cu aproximatie, �nv�t�torul Antochi a predat buchea c�rtii pentru cel putin 250 de copii. Este m�ndu c� e fiu al satului si c� prin profesia sa reuseste s� �i ajute pe cons�teni s�-si croiasc� drum �n viat�, insufl�ndu-le dragostea de carte, modelul de cinste si omenie. „Elevii mei au �mbr�tisat toate meseriile. Din ultima generatie am sapte studenti la zi. �mi amintesc cum �n urm� cu mai bine de 40 de ani, c�nd am venit eu la catedr�, era bine din punct de vedere al «materiei prime» cu care lucram, dar era greu cu conditiile materiale. Era chiar foarte greu... �n sat avem 80% familii catolice si restul ortodoxe. Cele catolice aveau c�te 7-8 copii si aveau posibilit�ti materiale reduse. �n ciuda acestor neajunsuri, toti elevii �nv�tau carte. Acum populatia scoal� a sc�zut dramatic. O familie nu are mai mult de un copil, doi, fat� de 6-7 c�ti avea odat�. Populatia scolar� num�ra �n 1977 circa 1.000 de elevi, iar �n 2009 s�nt cel mult 600“, a mai spus �nv�t�torul.
Chemati de banul str�inului
Dasc�lul mai vorbeste si despre diferenta dintre ceea ce erau familiile odat� si cum s�nt acum. Dac� �n urm� cu zeci de ani p�rintii �si cresteau �mpreun� copiii, acum s�nt foarte dese cazurile �n care micutii s�nt l�sati �n grija mamei, a tat�lui sau a rudelor, pentru ca unul sau ambii p�rinti s� munceasc� �n str�in�tate ca s� str�ng� bani. „Acum am 17 elevi �n clas�. Toti s�nt «tr�snet». Dintre ei, 12 stau cu bunicii sau cu alte rude, av�nd ambii p�rinti �n str�in�tate. Zece au p�rintii �n Italia si doi �n Spania. S�nt copii care nu au cu cine vorbi. Le lipseste enorm ajutorul de acas�. Vorbesc cu bunicii despre temele lor. Dar cum s� �i ajute bunicii la f�cut teme? Mi-a spus o b�tr�nic� �ntr-o zi c� ea nu vede s� coase ceva, cum s� mai urm�reasc� felul �n care copilul �si face temele? S�nt probleme foarte complicate acestea. Si merit� retinut un am�nunt foarte important. �n mediul rural, c�nd intr� �n clasa I, unul, cel mult doi copii stiu s� citeasc�. Si atunci vine �ntrebarea - cum reuseste un �nv�t�tor s� �i �nvete pe toti? Da’ c�nd are timp s� le poarte m�na, pentru a-i �nv�ta s� scrie? Si totusi, se poate. �nv�t�m�ntul rom�nesc are un mare p�cat: nu se tine cont de faptul c� �ntr-o clas� s�nt si copii buni, dar si copii cu oligofrenie - gradul unu, doi... Cu acesti copii din urm� ce e de f�cut? S�nt copii care trebuie scosi la liman, vr�nd-nevr�nd. S�nt psihologi arondati mai multor scoali, s�nt logopezi, dar cine �i vede? “, a opinat �nv�t�torul Gheorghe Antochi.
Dasc�lul a povestit cum a fost martor al unei tragedii care s-a petrecut sub ochii s�i. El a spus c� �n urm� cu c�tiva ani, o fetit� de opt ani, dup� o perioad� de suferint� specific� celei prin care trece orice copil ai c�rui p�rinti pleac� �n str�in�tate, s-a �mboln�vit crunt. Copilul a fost dus la multi doctori, dar nu i s-a putut pune un diagnostic, desi se simtea tot mai r�u de la o zi la alta. La recomandarea unei cunostinte, fetita a ajuns �n Iasi, la o clinic�, acolo unde un doctor i-a spus �nv�t�torului c� fetita era �n mare pericol, suferind enorm din cauza dorului de mam�. Anuntat�, aceasta a venit �n tar�, iar fetita si-a revenit. Cum �ns� nevoia de bani era mare, mama s-a re�ntors �n str�in�tate, dar si-a luat si copilul cu ea.
Momentul neasteptat
Activitatea didactic� a �nv�t�torului de la Sagna a avut c�teva �ntreruperi, timp �n care „Domnul Trandafir“ a fost primar. �n paralel cu scoala a fost si comandant al taberei Internatioanle de la N�vodari, dar si director al Taberei Nationale de la Sinaia. �si aminteste cu drag de vremurile acelea, c�nd, �n ciuda comunismului puternic resimtit, a tr�it si momente vesele �n timpul supravegherii diferitelor delegatii str�ine de care era responsabil pe perioada sederii �n Rom�nia. Peste trei ani, Gheorghe Antochi ar trebui s� lase definitiv catalogul �n cancelarie si s� intre �n r�ndul pensionarilor, al�turi de sotia sa, profesoara Elena Antochi, care deja are acest statut. Dar nu �si doreste s� vin� vremea c�nd s� �si ia r�mas bun de la colegii de breasl�, pentru c� lucrul cu prichindeii �i tine mereu simturile treze. „Mi-s foarte dragi copiii. Dar mai ales fetele. Poate si pentru c� Dumnezeu nu mi-a dat o fetit�. S�nt tat�l unui b�iat, acum �n v�rst� de 35 de ani, care a ales s� se fac� inginer. Pot spune c� s�nt multumit de viata mea. �n fiecare duminic� merg la biseric� si �i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am. S�nt fericit c� am reusit s� pun um�rul la reconstruirea bisericii ortodoxe din sat, care a ars �n 1993, pe 6 august. Era o biseric� din lemn, de pe vremea lui Stefan cel Mare, aflat� �n patrimoniul national. Cu pensionarii din sat am muncit si �ntr-o var� am f�cut 80.000 de c�r�mizi. Am apelat la toate cunostintele ca s� rezolv problema asta. �n ‘96, biserica era «la rosu». Din p�cate a mai fost nevoie de 11 ani ca s� fie pictat� si finisat�. Dar acum avem o biseric� model �n sat“, a �ncheiat povestirea �nv�t�torul Antochi, cel care �n ultimele patru serii nu a l�sat nici un elev corigent, conving�ndu-se c� nu printr-o astfel de constr�ngere un elev poate fi ajutat s� acumuleze m�car bagajul minim de cunostinte.
|