Omul care a v�zut moartea
Initiere si elogiu S�mb�t� seara, 11 aprilie 2009, la Casa de Cultur� din Piatra Neamt, „Teatrul Vostru“ al Companiei DOM, initiat� si condus� de marea actrit� Draga Olteanu-Matei, a prezentat �n avanpremier� spectacolul „Omul care a v�zut moartea“ de Victor Eftimiu, �n regia distinsei doamne a teatrului rom�nesc. Evenimentul a f�cut ca sala de sase sute de locuri s� fie plin�, dovad� a faptului c� �ntr-un oras cu o prelung� cultur� teatral�, initiativa cultural� a prins r�d�cini s�n�toase. Aflati la cea de a doua montare - dup� „Visul unei nopti de iarn�“ de Tudor Musatescu, ce va fi reluat� cur�nd �ntr-o distributie hibrid� �n care al�turi de cei ai casei vor evolua si actorii Valentin Uritescu si Bogdan Uritescu - actorii neprofesionisti s-au exprimat cu sinceritate, dovedind, pe l�ng� pasiune si dragoste de teatru, mult� temeritate. Este, vorba lui Eftimiu „un act de bravur�“. Si, am putea spune f�r� s� exager�m, spirit de sacrificiu. Pentru c�, s� nu uit�m, prelungile si obositoarele repetitii se desf�soar� dup� o zi de munc� la slujbele ce le asigur� traiul, atunci c�nd restul lumii iese la plimbare, se odihneste sau face, cum mai nou se zice, shopping. Pe l�ng� toate acestea, �n postura de actori, chiar neprofesionisti, protagonistii �si asum� si riscuri; �ntemeiate, at�ta timp c�t, �n principiu, orice om care se urc� pe locul acela mai �nalt numit scen� si se adreseaz� multimii ca orator, lider de opinie sau actor, devine vulnerabil si supus criticii si comentariului. E regula jocului, e un exercitiu de sinceritate si �n virtutea acestui fapt ne vom face datoria de a comenta. F�r� malitie, f�r� insidiozitate, ci cu sinceritate. Afectiv�.
Litera si spiritul Analiz�nd copios piesa „�nsir’te, m�rg�rite“ pe care o socoteste „o �nc�nt�toare si fericit� productie a teatrului nostru“ creat� sub emulatia teatrului poetic al lui Edmond Rostand dar �n lipsa motivelor galice transfigur�nd basmul popular �n spiritul si exemplul ilustru al lui Maeterlinck, G. C�linescu, ignor�nd total „Omul care a v�zut moartea“, conchide: „�n comedie V. Eftimiu nu are spirit“.
Consemn�nd ceea ce el numeste „cazul Victor Eftimiu“, Eugen Lovinescu subliniaz� cele dou� decenii de mari succese teatrale caracterizate prin vioiciune, fertilitate si inventivitate �ntr-o oper� „violent inegal�“ alunec�nd �ns� deseori spre facilitate. „Privite �n ansamblul istoriei literare si, implicit, ierarhizate valoric, o bun� parte dintre aceste piese par produse de serie, destinate anume scenei de c�tre autorul, de mai multe ori director al Teatrului National, dornic de a culege aplauzele unui public f�r� mari pretentii“ spune Ion Rotaru referindu-se la cele peste patruzeci de lucr�ri dramatice clasificate �n cicluri chiar �n volumul integral editat �n 1957. „Omul care a v�zut moartea“, scris� �n 1928, reflect� mascarada derizorie a luptelor electorale dintr-un or�sel de provincie, competitia, pe alocuri insalubr�, dintre doi candidati la postul de primar. Departe de a fi o capodoper� - ba unii, din c�te stiu, se arat� mirati de performanta de a fi supravietuit curios celor opt decenii care au trecut peste ea - piesa are totusi o structur� dramatic� acceptabil�, verb agil si fluent� dramatic�, direct proportional� cu superficialitatea caracterologic� si alura de ieftin� cozerie provincial� intersectat� cu insignifiante drame si conflicte domestice. Cu toate acestea, faptul c�, �n ciuda tendintelor actuale, sau poate tocmai de aceea, Draga Olteanu-Matei se �nversuneaz� a monta texte ale literaturii dramatice rom�nesti este un fapt demn de laud�.
La timon� De bun� seam�, de la �n�ltimea staturii sale de mare actrit�, societar� de onoare a Nationalului bucurestean, cu o imens� popularitate si, mai ales, cu o inepuizabil� energie, Draga Olteanu-Matei se b�nuieste a fi un regizor cu m�n� forte. Un lucru bun dar, �n acelasi timp, oarecum periculos. Mai ales �n cazul unei trupe de actori neprofesionisti care nu au �nc� exercitiul orgoliului si impertinenta r�zvr�tirii. Spectatorul c�t de c�t atent poate observa c� actorii s�nt cumva coplesiti de respectarea cu sfintenie a traseului si travaliului scenic, f�r� a-si pemite nici un impuls personalizat. �n cazul �n care s�nt totusi tentati s� o fac�, �n lipsa exercitiului o „comit“, evident si previzibil, prost. Acest lucru creeaz�, cel putin acum, un soi de rigiditate si mecanicism care �mpov�reaz� disconfortabil expresia scenic�. Pe de alt� parte, rigoarea impus� de directia de scen� ofer� premisele unui spectacol serios, bine strunit si cu accentuate predispozitii c�tre profesionalism. Evident, �n limitele posibilit�tilor de expresie ale interpretilor. Micile si nevinovatele inserturi cu conotatii actuale �n text, distribuite, �n ciuda tentatiilor, cu mult� parcimonie si bun simt, s�nt binevenite si sporesc hazul reprezentatiei. De pild�, un primar trebuie s� aib� grij� de ap�, gaz, canal, electricitate... telegondol�... Ceea ce este demn de remarcat e faptul c� regizoarea - crescut� si scolit� �n bunele traditii ale marii scoli rom�nesti de teatru - impune cu obstinatie dimensiuni calitative pertinente care diferentiaz� trupa de spiritul hazardat si amatoristic al multor initiative similare.
Protagonistii �n primul r�nd trebuie subliniat faptul c� fiind vorba despre o prim� reprezentatie cu public era firesc ca actorii s� resimt� acea crispare inerent� oric�rei asemenea situatii. Din aceast� cauz� spectacolul s-a dovedit a fi oarecum inegal, atmosfera flasc� din debut fiind treptat dus� c�tre o adev�rat� si mai putin controlat� frenezie de sorginte nervoas�. Dar putin� lume stie, �ntr-adev�r, ce �nseamn� s� duci pe umeri timp de aproape dou� ore povara unui rol. Dictia, de bun� seam�, este punctul nevralgic al oric�rui actor neprofesionist si aici nu s�nt putine momentele c�nd acest aspect las� de dorit.
Inconsecventa stilului rostirii face ca expresiile regionale, folosite conjunctural si apoi p�r�site pentru a reveni pe alocuri, s� confere un alt sens - uneori nedorit - discursului scenic. Chiar albanez fiind, Victor Eftimiu - ca balcanic perfect asimilat, asemeni lui Anton Pann - a cultivat o limb� rom�n� cursiv�, fluent� si ml�dioas� c�reia nu i se potrivesc ad�ugirile de circumstant�, inconsecvente si nesustinute motivational. Chiar dac� la prima vedere, din motive mai mult sau mai putin teatrale, cele mai multe aplauze le-a „smuls“ Costache Lupu (farmacistul Leon), cel mai „actor“ din distributie e, totusi, Radu Costin (Vagabondul). Beneficiind de o structur� somatic� impun�toare, de o voce cu un timbru scenic de efect si de o educatie teatral� mai evoluat� - este student la clasa de actorie de la Galati - protagonistul are calitatea de a nu sarja excesiv, contur�nd un personaj care poate crea coeziune �n s�nul echipei.
Cu mult� prestant� si prezent� scenic� pregnant�, Doru Spiridonescu (Alexandru Filimon), are toate atu-urile pentru a z�misli un personaj autentic si credibil, cu mai mult� grij� �n evitarea pripelii si a expresiei verbale uneori strepezite. �ncurajat de reactia publicului, vizibil sedus de usoarele sarje ad�ugite, (inspirate de altfel, dar la minima rezistent�, si care pot avea semnificatii numai pe plan local), gen „Vorbeam de lup si Lupu la us�“, interpretul lui Leon s-a simtit tentat s� supraliciteze, lucru care �n scurt� vreme l-a tras c�tre apele tulburi ale cabotinismului si manierismului incipient. Dar Costache Lupu are har histrionic, haz si prezent� care, cu mai mult� grij� pot fi puse cu succes �n valoare. P�cat c� precipitata interventie a fanfarei l-a v�duvit de replica final� pe care cu prisosint� o merita. Cu at�t mai mult cu c�t �ncepuse s� semene, �ntr-adev�r, cu Ibsen. Nevoit s� renunte la un truc experimentat �n prim� faz�, care ne�ndoios i-ar fi asigurat un succes garantat �n fata unui public superficial, Ciprian Solomon (George) a trebuit s�-si redimensioneze partitura si, se vede, �nc� nu a reusit pe deplin. Inegalit�ti flagrante �i deconspir� �nc� o oarecare nesigurant� �n adaptarea la rol. Dar, cu harul care se b�nuie c� �l are va trece cu sigurant� peste acest moment de asezare a rolului. Cu partituri mai parcimonioase, dar cu �ndelung� prezent� �n scen�, Sidonia Grozavu (Raluca Filimon) si Nicoleta Munteanu (Alice Filimon), au misiunea relativ ingrat� de a sustine atmosfera si planul domestic al actiunii. O sotie grijulie dar insuficient creionat� chiar de c�tre autor si aplatizat� �ntruc�tva de interpret� prin reactii lipsite de nerv, si o fiic� �ndr�gostit� p�n� peste cap, de o naivitate provincial� alimentat� de romane ieftine �ntru alungarea plictisului, vietuiesc �ntre dou� lesinuri si strig�te panicate a c�ror supradimensionare face, de ce s� nu recunoastem, deliciul publicului. Sau, m� rog, al unei p�rti a publicului. Cele dou� - trei efecte �ncercate promit�tor de Crenguta Onisoru �n micul rol al subretei ar putea fi oarecum accentuate si redimensionate, fapt care nu ar trece neobservat, credem noi, �n ciuda ingratitudinii micului rol.
Lumina, sunetul, obiectul Universul provincial al scenei e conturat scenografic ca un spatiu luminos si plin de culoare, f�r� nimic ostentativ, inutil sau gratuit. Dimensionarea spatiului de joc e bine g�ndit� si aerisit�, dup� toate criteriile de ordin functional si estetic. Efectul antagonic dintre puritatea acestui decor sc�ldat �n lumin� si coplesit de culoare si mizeria combinatiunilor politicianiste e coplesitor. Cromatica diafan�, usoar�, lejer�, estival�, e augmentat� semnificativ de costumele bine individualizate si intens pastelate. Coloana sonor�, creat� �n spiritul epocii, discret� si bine dozat�, a fost completat� - parc� am mai v�zut! - de interventia live a unei fanfare cu care - nu-i asa? - pe vremuri oricare oras bine gospod�rit se m�ndrea.
Reactia si spiritul critic al oficialit�tilor Imediat dup� stingerea aplauzelor, viceprimarul Ana Monda ne-a declarat: „Ceea ce a realizat doamna Draga Olteanu-Matei cu Teatrul Vostru este extraordinar. Cine nu stie c� aici s�nt actori amatori, nici nu-si poate imagina lucrul acesta. �i felicit!“. La r�ndul lui, viceprimarul Dragos Chitic s-a ar�tat �nc�ntat: „A fost un spectacol superb. Doamna Draga Olteanu-Matei �nc� o dat� si-a demonstrat clasa“.
�n asteptarea premierei Dup� ce a mosit aceast� a doua productie a companiei, Draga Olteanu-Matei �si pune toate sperantele �n botezul premierei:
„Este primul spectacol cu public aceast� avanpremier�, ca s�-si verifice si ei, actorii, unele lucruri de care erau mai siguri sau mai putin siguri, si s� ne preg�tim pentru premiera care ne dorim s� fie... eclatant� de aceast� dat�, ca s� zic asa. Str�lucitoare“. Oricum am vedea lucrurile si oric�t de c�rcotasi am fi, ceea ce au reusit �n final toti cei care au pus um�rul, talentul, harul si dragostea la realizarea acestui spectacol merit� toat� stima si felicit�rile noastre. Asemeni celor care au tr�it si s-au bucurat s�mb�t� seara al�turi de ei ne al�tur�m si noi, convinsi fiind c� un act de cultur� autentic nu se poate face dec�t crez�nd �n el si �mpresur�ndu-l cu dragoste. Ceea ce, ne�ndoios, s-a petrecut. Si n�d�jduim s� se mai petreac�!
|