Politrucii Rom�niei europene
S�dit �n limba rom�n� �n epoca dominatiei sovietice, denumirea de politruc definea pe omul partidului care se pricepea la toate „t�ind si sp�nzur�nd“ dup� bunul s�u plac pe m�sura putinelor sale studii si cunostinte, limitate la �ndeplinirea f�r� abatere a hot�r�rilor de partid. �mi aduc aminte o situatie hazlie, din anii 70, privind un astfel de personaj. Ca primar dintr-o comun� nemtean�, lunar, la instruirile cu „activul“ era �ntrebat c�te simpozioane a organizat �n cadrul c�minului cultural. Exasperat de criticile �ncasate c�teva luni la r�nd se �ntoarce furios la prim�rie, cheam� la el pe directorul c�minului cultural si spun�ndu-i c� s-a s�turat s� tot fie criticat �i d� urm�toarele ordine: am vorbit la cooperativ� si o s�-ti dea dou� l�zi de cuie, te duci apoi la IFET si iei 2 metri cubi de sc�ndur� si faci degrab� un simpozion, ca s� rezolv�m odat� si sarcina cu simpozioanele. Am crezut, dup� revolutia din 89, si mai ales acum dup� ce am intrat �n Comunitatea European�, c� au disp�rut politrucii, �n acceptia omului de partid care, odat� ajuns sef, se pricepe la toate, ba, mai mult, �ndeplineste orbeste ordinele partidului s�u. O situatie povestit� de un prieten care lucreaz� ca specialist �ntr-o institutie cultural� m-a f�cut s� inteleg c� m-am �nselat amarnic. �mi relata colegul despre o vizit� a unui demnitar local din Rom�nia zilelor noastre, alesul comunit�tii, ce r�spundea de institutiile de cultur�, la un depozit de artefacte rezultate din s�p�turile arheologice care asteptau, ca orice obiect de important� istoric�, s� fie atent studiat, numerotat si arhivat. Seful cu pricina, av�nd probabil imaginea unui spatiu ocupat cu „cioburi“ �l sf�tuieste s� le caseze. Adic� s� le arunce. Dac� �nt�mplarea cu „simpozionul“ are o doz� de umor, involuntar, dup� mai bine de 30 de ani recomandarea de „casare“ este mai mult dec�t o insult� la adresa culturii rom�ne.
|