Domnia sa, asasinul!
Am trãit at�tea �nc�t de la o vreme capacitatea mea de a mã mira s-a diminuat p�nã la disparitie. �n fond, pe pãm�ntul acesta, multe s�nt posibile iar �n Rom�nia totul este posibil. Nu mai repet varza de �nt�mplãri sã le zic insolite din aceste zile, unele tragice si s�ngeroase, altele doar dramatice. Mã voi opri la o nedumerire de adresare (p�nã la urmã, de aceea s�nt scriitor), la una lingvisticã. Trei seri la r�nd �n domiciul meu, prin mijlocirea micului ecran, au pãstruns dezbateri �nfocate pe tema asasinului Gorbunov. Zic asasin referindu-mã la vechile ciuruiri cu gloante ale unor cetãteni si nu la ultima ispravã de asasinat de la Brasov unde existã dubii dacã Gorbunov �n persoanã, Gorbunov prin complici ruso-moldoveni sau altcineva a sãv�rsit omorurile din stradã. Faptele dovedite, cele vechi i-au adus acestui scelerat o condamnare la puscãrie de 15 ani. O judecãtoare bãtãusã, un procuror si niste doctori au concurat la punerea �n libertate a asasinului �nainte de ispãsirea pedepsei pe motiv de g�lci sau de pãienjenis pe ochi. Dezbaterile lungi ale specialistilor criminalisti, ale gazetarilor, ale altor bãgati �n discutie au �ntors pe toate fetele cazul. Nu insist. Mã opresc doar la amãnuntul care a legat ca o piftie lãsatã �n frig toate aceste g�lcevuri televizate. „Domnul Gorbunov“, zice o avocatã, s-a bucurat de prezumtia de..... si dã-i si dã-i. Avocatii, mã linistesc eu la auzul domnirii asasinului, s�nt obligati la un exercitiu de politete fatã de clienti. Pentru ei domnul client rãm�ne domn chiar dacã a tocat si ambalat �n pungi un copil de t�tã sau a �njunghiat de 40 de ori o femeie pe care a violat-o �n prealabil. Dar sã zicã „Domnia sa domnul Gorbunov“ sefa de onoare a magistratilor din Rom�nia, o femeie altfel inteligentã, m-a lãsat perplex. �n instante, �mi amintesc eu, parcã era evitatã formula. „Inculpat Vasilescu“ sau, parcã, „Cetãtene Vasilescu“ era formula prin care judecãtorul se adresa celui din boxã. Cum Dumnezeu sã domnesti de o mie de ori �ntr-o emisiune o bestie? Formula a fost repetatã p�nã la sãtietate de analisti, de reporteri de investigatie, de magistrati, de politicieni. Trãim �n tara �n care agenda zilnicã, formulele si retetele de distituire sau promovare s�nt dictate de „Domnia sa, asasinul!“. Domnul asasin, domnul violator, domnul devalizator de bãnci, domnul spãgar, domnul ciorditor de portofele s�nt oameni si au dreptul european si universal de a fi respectati. Dacã as �ndrãzni pesemne sã urlu la un criminal care a violat o fetitã de sase ani si apoi a aruncat-o �ntr-un tomberon unde si-a gãsit sf�rsitul „mãi brutã nenorocitã, fiarã, subom, mãi nemernicule“, caz real petrecut parcã la Iasi, o distinsã doamnã judecãtor, impeturbabilã si planturoasã, m-ar aseza usor dupã gratii, probabil cu aceeasi usurintã cu care s�nt suspendate pedepsele criminalilor din motive cel putin ridicole.
Suntem tara �n care totul este posibil. Suntem tara care dã permisii brutelor condamnate la puscãrie pe viatã. Dacã un sadic de 55 de ani a fost condamnat la 29 de ani de temnitã nu se cheamã cã e condamnat pe viatã? Ei bine, la noi este posibil sã �nt�lnesti acest asasin la cinematograf, m�nc�nd seminte sau �n dormitorul tãu pe care l-a �ncurcat cu al lui. Sã nu cumva sã faceti greseala de a vã adresa criminalului altcum dec�t cu formula directã „domnule“ iar c�nd �l evocati, chiar si �n singurãtate nu numai �ntr-un talk show de televiziune, sã ziceti musai „domnia sa“.
|