Guvern, pierdut sediu. Gãsitorului recompensã.
Anuntul din titlul acestui comentariu ar putea �mbrãca si surtucul altor variante. De pildã: „Guvern rom�n, pierdut prim-ministru“ sau „Guvern rom�n, pierdut ratiunea de a fi“. S�nt un gazetar trecut prin multe, inclusiv prin sediile institutiilor publice din Bucuresti. Le stiu bine, de la treptele de intrare, firmã, p�nã la coridoarele cu pres rosu cãtre titular. Ieri am trãit un gen de halucinatie kafkianã. Intrarea la Guvern semãna p�nã la ultima nuantã a grilajului cu intrarea de la Cotroceni. Intrarea de la Cotroceni pãrea furatã de intrarea Ministerului Finantelor Publice. Presedintele Traian Bãsescu, iatã cã demersul celor 322 a avut succes, a fost suspendat si acum ocupã fotoliul de premier. Sediul Guvernului, mutat �n fostul Palat Regal si fostul Palat al Pionierilor de la Cotroceni, functiona din plin. Premierul Bãsescu negocia chestiuni bugetare, lefuri si pensii, mãriri si scãderi, �nghetãri si dezghetãri, cu reprezentantii patronatelor si cu v�rfurile confederatiilor sindicale luati unul c�te unul sau de-a valma. La Finante, acelasi domn, care observ cã �ndeplineste concomitent nu doar functia de premier ci si pe cea de ministru al gologanilor, negustorea chestiuni legate de noul buget care este at�t de voluminos �nc�t nu mai iese din mama lui personalã nici cu forcepsul. Purtãtorul de cuv�nt Pogea s-a dat si el important spun�nd cã nu spune nimic, cã totul la vremea lui. Pãi vremea bugetului a cam trecut neicusorule, tara geme si sc�rtãie, leul se duce de-a rostogolul, locurile de muncã dispar zilnic cu sutele si cu miile. C�teva sute de societãti comerciale si-au declarat oficial falimentul si putin lipseste ca Rom�nia �nsãsi sã intre �n faliment. Pe acest fond zãpãcitor, un sondaj de opinie realizat �n Bucuresti, de un institut care s-a dovedit p�nã acum, prin previziunile publice, serios, ne lãmureste cã doar circa 20 la sutã dintre locuitorii Capitalei acordã vreo sansã de supravietuire Guvernului. Aici intervine si un mic paradox. Domnul Bãsescu, prim-ministru si presedinte de partid, este creditat cu 48 la sutã intentii de vot dacã ar candida la presedintie. Premierul Bãsescu zice cã n-ar prea mai candida, de unde deduc cã ori s-a speriat de lunecarea �n sondaje (la un moment dat avea 67 la sutã) ori se simte confortabil �n postura actualã de sef al Executivului. Sondajul ne mai spune si cine s�nt cei mai antipatizati ministri din Cabinet: minunata dansatoare Elena Udrea, consideratã de unii vicepremierul lui Bãsescu si sef direct al invizibilului Boc si fostul primar general Videanu. Sc�rtari mai s�nt si bucurestenii! Probabil cã �n tarã, la Suceava, Ploiesti sau Slobozia, la Cluj sau Piatra Neamt, la mine la S�ngeru sau �n Cucuietii din Deal, doamna Udrea, �n fisa postului ministru de cãlãtorii cu acces la informatii clasificate, se bucurã �n continuare de o largã si cuprinzãtoare simpatie. Dar, mai stii?! S-or fi �nrãit si ãia de la mine din sat, �ncep�nd sã judece nu numai dupã valoarea posetei, ci dupã prestatia pentru popor. Iar prestatia pentru popor existã dar lipseste cu desãv�rsire. Ce-i de fãcut? Criza nu e o glumã. Aceastã minciunã gogonatã, precum cã marele declin mondial nu ne atinge, spusã de presedintele de atunci Traian Bãsescu, nu ne mai tine de cald. C�nd �ti vine bãrbatul acasã cu o figurã morm�ntalã si tidulã de disponibilizat �ti piere cu totul pofta de r�s. Politica lui „Sã trãiti bine!“ si lui „hã hã hã“ a dat faliment. Oamenii se trezesc la realitate, vãlul politicianist se ridicã de pe ochi, promisiunile lãbãrtate din campania electoralã devin ceea ce s�nt - minciuni pentru cumpãrat voturi. Criza nefiind o glumã ci o realitate dureroasã ar trebui sã �ncheiem circul. Fiecare institutie sã-si ia �n serios rolul. Fiecare ministru sã-si vadã de treburile lui. Presedintele dacã a fost ales presedinte sã nu se mai b�t�ie prin toate sediile si sã-si vadã de politica externã, de chestiunile de securitate nationalã (au fost furate acum douã zile zeci de arme de rãzboi dintr-un depozit militar de l�ngã Bucuresti), sã nu-i mai �ncurce pe toti. Poate cã, fiecare cu mintea limpede, fãrã stresul unui tãtuc care le stie pe toate, vom reusi sã trecem si acest hop.
|