„STALIN CALÃU-ZITORUL“ ERA SÃ-L BAGE ďż˝N PUSCÃRIE

• la 83 de ani, pe care-i ďż˝mplineste pe 14 ianuarie, romascanul Mauriciu Lazãr ďż˝si aminteste de tineretea sa de tipograf si ziarist • a ďż˝nceput sã lucreze la 12 ani, alãturi de tatãl sãu, care era tipograf • timp de 30 de ani, ďż˝m tipografii, iar apoi la redactii de ziare • de-a lungul carierei, nu au lipsit gafele care ar fi putut sã-l coste libertatea, ca si atentionãrile pentru anumite exprimãri care au deranjat spiritele ďż˝n rďż˝ndul mai marilor regimului comunist • era sã ajungã la ďż˝nchisoare din cauza lui „Stalin cãlãu-zitorul“ •

Mauriciu Lazãr, rãmas decanul de vďż˝rstã al presei romascane, dupã moartea fostului director onorific al „Monitorului de Roman“, Aristide Forcos, si-a ďż˝nceput activitatea ďż˝n ceea ce tinea de presã la... 12 ani, ďż˝n 1938, cďż˝nd mergea sã-l ajute pe tatãl sãu, care era tipograf, pentru ca apoi sã se angajeze ca zetar la tipografia „Beram - tatãl“. Asa a intrat ďż˝n presã, unde a lucrat cu mici ďż˝ntreruperi, aproape 30 de ani, detinďż˝nd diferite functii, la tipografii si apoi ďż˝n redactii. ďż˝n anii din preajma celui de-al doilea rãzboi mondial, ďż˝n orasul de la malurile Moldovei apãreau mai multe ziare - Arena Romanului, Cuvďż˝ntul Romanului, Ritmul Vremii, dintre care unele chiar de orientare fascistã, ca Rãsãritul sau Der Kampf, jurnal destinat trupelor germane de ocupatie. „A urmat perioada ďż˝n care si-au arãtat coltii ocupatorii nazisti, doi ani am purtat ďż˝n piept steaua lui David, ďż˝ntre 1941 si 1942. Apoi, tot ce era iudeu trebuia sã fie scos afarã din tipografii si, ďż˝n 1943, am fost trimis la muncã fortatã, la constructii de drumuri, ďż˝n zona Boghicea-Oteleni, pďż˝nã ďż˝n august 1944“, a istorisit Mauriciu Lazãr. Dupã eliberare, acesta s-a ďż˝ntors la tipografie, unde a lucrat pďż˝nã ďż˝n 1948, cďż˝nd, purtat de valurile noilor vremuri, a intrat ďż˝n Uniunea Tineretului Muncitor, unde a ajuns chiar seful Sectiei de Propagandã si Agitatie pe judet. ďż˝n anul 1950, acesta a fost trimis la Botosani, la ziarul Clopotul, ca redactor la rubrica „Viata de partid“. „Era un ziar fondat de printul Calimache, numit si Printul Rosu, din cauza convingerilor sale de stďż˝nga. De acolo, ďż˝n 1950, am fost trimis la Scoala Centralã de Ziaristicã, unde am studiat pďż˝nã ďż˝n 1952. M-am reďż˝ntors la «Clopotul», unde am lucrat pďż˝nã ďż˝n 1954, cďż˝nd am fost trimis la Dorohoi, redactor sef la «Lupta Noastr㻓, si-a mai amintit Mauriciu Lazãr. Din 1956, pďż˝nã ďż˝n 1958, a urmat Scoala de Partid de la Iasi, de unde a iesit cu diplomã de tehnician agronom, apoi a profesat la ziarul din Dorohoi, pďż˝nã ďż˝n 1960, cďż˝nd s-au desfiintat ziarele raionale. ďż˝ntre 1960 si 1962, a lucrat la „Propagandã“ tot ďż˝n Dorohoi, fiind destituit pe motiv cã are o mentalitate mic burghezã, pentru cã a folosit cuvďż˝ntul „doamnã“ cďż˝nd s-a adresat contabilei sefe de la ďż˝ntreprinderea de Alimentatie Publicã. Asa a ajuns din nou ďż˝n Roman, la ziarul „Steaua rosie“, desfiintat si acesta ďż˝n 1964. Apoi a lucrat la Panificatie, pďż˝nã ďż˝n 1967, cďż˝nd s-a gďż˝ndit sã intre din nou ďż˝n jurnalism, si s-a angajat la ziarul Ceahlãul. Nu pentru mult timp, deoarece avea familie, asa cã o viatã departe de casã nu mai era asa de simplã. De aceea, dupã cďż˝teva luni, s-a retras din nou la Roman, ca tehnician principal la Panificatie, de unde a iesit la pensie cu 20 de ani mai tďż˝rziu.

„Stalin este cãlãu-... “

Mauriciu Lazãr si-a amintit si cďż˝teva gafe ziaristice care au rãmas celebre. Unul dintre aceste momente memorabile a fost o gresealã din „Clopotul“, legatã de un articol despre Stalin. „ďż˝n subtitlul articolului era ceva de genul «Stalin este cãlãuzitorul omenirii spre noi culmi de progres si civilizatie etc». La tehnoredactare, s-a despãrtit ďż˝n silabe, «cãlãu-zitorul» si a iesit «Stalin este cãlãu-». Primul exemplar era trimis peste drum de redactie, la Partid, unde ďż˝l citea ofiterul de serviciu. Ne-am trezit cu el ďż˝n redactie, au ďż˝nceput sã sune telefoanele, s-a oprit difuzarea si editia a ajuns la topit. Am fost sanctionat la salar, dar am fost multumit cã nu m-au aruncat ďż˝n puscãrie“, a spus Mauriciu Lazãr. Acesta a mai precizat cã tot ce se scria nu putea sã aparã ďż˝n ziar fãrã controlul securitãtii civile a ziarului, oameni care de regulã erau profesori, membri de partid, salarizati prin Directia Presei din Ministerul Culturii. Un alt material, din „Lupta noastrã“ de aceastã datã, care a provocat o reactie incendiarã a mai marilor fostului regim, a fost un articol despre George Enescu, ďż˝n 1960, la cinci ani de la decesul compozitorului. „Redactorul Octav Temneanu, cel care scrisese materialul, a folosit expresia «arcus dumnezeiesc», inspirďż˝ndu-se dintr-un articol mai vechi din «Universul». Asta ne-a salvat, dar nu ne-a fost usor, ni s-a atras atentia sã ne bagãm mintile ďż˝n cap, cã nu lucrãm la un ziar bisericesc, ci la unul care se adreseazã tãrãnimii muncitoare“, a mai istorisit fostul ziarist. Nici la Roman, unde avea o rubricã despre agriculturã, pãtaniile de acest gen nu au lipsit, unul dintre articolele care au creat rumoare fiind cel numit „N-a fost nuntã mai frumoasã“. Era descrisã o nuntã din mediul sãtesc, ďż˝nsurãteii primind de la CAP, dupã ce munciserã 445 de zile, „1. 225 kilograme de porumb, 950 de grďż˝u, 320 kg de cartofi, 133 kg de zarzavat, 40 kg de zahãr, 62 kg de fasole, 230 kg de ceapã, 3. 500 kg de coceni si paie, 1. 662 kg de borhot si peste 6. 000 de lei“. La nuntã, potrivit reportajului semnat de Mauriciu Lazãr, se consumaserã 800 litri de vin, trei vitei si un porc si 100 de gãini. „A doua zi, de dimineatã, ne-am trezit cu seful de post din comunã ďż˝n redactie - «Vreau sã stiu unde este si cine le-a dat voie sã sacrifice trei vitei». I-am spus cã nu-i adevãrat, cã nu durase nunta trei zile, dar, stiti cum se fãcea, trebuia sã «dea bine», sã sune a belsug prin sate, mai ales cã era ďż˝n perioada imediat urmãtoare colectivizãrii. Numai asa l-am linistit“, a mai povestit bãtrďż˝nul ziarist. La cei 82 de ani, ďż˝si aminteste cu drag de acea perioadã, de tďż˝nãr ziarist. A trecut prin multe spaime, ďż˝n aceastã meserie, a petrecut multi ani grei, dar si frumosi, desi era o perioadã cďż˝nd ďż˝n toatã presa se scria potrivit directivelor primite lunar, la Bucuresti, de redactorii sefi. Chiar si asa, sã fii un bun scriitor nu era usor pentru cã trebuia sã te prefaci cã vezi ce te ďż˝nconjoarã doar ďż˝n roz, criticile fiind rezervate doar pentru dusmanii regimului comunist. ďż˝n prezent, Mauriciu Lazãr, rãmas vãduv, ďż˝si duce zilele linistite ďż˝n zona Spitalului Vechi, dintr-o pensie care, spune el, ďż˝i ajunge sã supravietuiascã.