Sclavii consumului
Vineri, pe la sase seara, Focsani, zi de 15 din lun�. �n drum spre G�gesti m� opresc la supermarketul de cur�nd asezat la marginea orasului, pe soseaua de centur�, pe dreapta, cum te duci spre Bac�u. Trebuie s� iau ceva provizii pentru c�t voi sta acas�. Nici un c�rut la locurile stiute ca fiind pline de obicei. Parcarea, �n schimb, d� peste margini de at�tea masini. C�nd s� intru m� opreste cineva.
Pretul popularit�tii dob�ndite prin aparitia sear� de sear� la TV.
-Nu mai intrati, domnule Cristoiu! La cas� e o coad� de vreo dou� ore. M� nedumeresc suficient de conving�tor pentru ca binevoitorul s�-si dea seama c� e nevoie de o explicatie. Azi, 15 ale lunii, e zi de salariu �n Focsani. Aproape tot orasul, de cum a luat leafa, a dat fuga la supermarket. Nu mai e nevoie s� merg mai departe cu taifasul. Stiu ce se va �nt�mpla. Vor cump�ra fel de fel de prostii, sedusi de etichetele de pe rafturile asezate de o parte si de alta a coridoarelor largi. �si vor burdusi portbagajul cu fleacuri. A doua zi, treziti din betia shoppingului, vor realiza c� nu mai au nici un ban. Si vor �ncepe s� bomb�ne �mpotriva nedrept�tii din Rom�nia si, mai ales, s� se jeluiasc�, pentru c� s�nt constr�nsi s� trag� m�ta de coad�. Mi-am amintit scena asta �ntr-o sear�, nu demult, c�nd am mers dup� cump�r�turi la supermarketul de la Unirii, �n Bucuresti.
R�m�i stupefiat v�z�nd balamucul de la supermarket. Sute de oameni �mping c�rucioarele printre rafturi, fac cozi la cas�, �si umplu cu v�rf si �ndesat vehiculele, se ciocnesc unii de altii, loviti de o incredibil� patim� a cump�ratului cu orice pret. Toti str�inii nimeriti pe aceste meleaguri s�nt descump�niti de aglomeratiile de la supermarketuri. �n Bucuresti si �n �mprejurimi s-au deschis numeroase complexe comerciale. Altele s�nt pe cale s� se deschid�. Toate s�nt arhipline. �n Occident, nu vei �nt�lni un astfel de fenomen. Cum se explic� el la noi? Prin natura eminamente nechibzuit� a rom�nului. Ca si �n tr�irile interioare, unde ard cu v�lv�taie o zi, dup� care se r�cesc inevitabil, rom�nii nu stiu s�-si or�nduiasc� viata pe termen lung. Chiar din debutul anului, occidentalul �si �mparte banii pentru toate cele 365 de zile. At�ta pentru m�ncare, at�ta pentru benzina masinii, at�ta pentru concediu. Orice cump�r�tur� mai deosebit� ca pret e chibzuit� �ndelung. De unde lu�m banii pentru a putea pl�ti?! Rom�nul e str�in de o asemenea chibzuint�. Rob al clipei, dar mai ales discipol al Norocului, al �nt�mpl�rii, el face credit cu buletinul pentru a-si lua, inconstient, televizor, masin� de sp�lat, combin� muzical� si computer lui �la micu’. Orice credit trebuie rambursat. Se g�ndeste rom�nul la asta? Nici vorb�. Orizontul lui nu trece de ziua de azi.
E fericit c� poate lua at�t de usor banii si, evident, c� �i poate pr�p�di �n doi timpi si trei misc�ri. Cotropit de bucuria clipei prezente, nici nu-i trece prin cap c� va trebui s� dea banii �napoi si cu dob�nd�.
Dac� �i amintesti asta, se uit� la tine lung, semn c� nu pricepe de loc avertismentul. Dac� insisti, �ti va r�spunde cu un dat din m�n� semnificativ: Om tr�i si om vedea!
|