„Toate-s vechi si nou� toate“
Dou� evenimente m-au �mpins s� aleg un vers din Glossa eminescian� drept titlu pentru aceste �nsemn�ri. Primul este sinonimia pr�busirii leului �n campania precedent�, de acum patru ani, si �n preajma actualei campanii pentru noul parlament. Acum patru ani euro ajunsese, dac� �mi aduc eu bine aminte, s� valoreze 44 de mii de lei iar dolarul suise si el la 33-34 mii lei. Zilele trecute, casele de schimb din Bucuresti vindeau un euro cu peste 4 lei noi iar dolarul ajunsese si el la 3 lei. S� sufle campaniile electorale aer otr�vit �n gura bietului nostru leu �mboln�vit de oftic�? S� fie leul mereu primul care pierde alegerile? Oricum �mbulzeala de revendic�ri miroase a f�c�tur�. S�nt absolut convins c� nimeni nu crede c� salariile, ale bugetarilor mai ales, pot sui peste noapte, f�c�nd o tumb� ministerele de resort, la dublul si chiar triplul cifrei de ieri. Spectacolul trebuie �ns� s� se tin�. Actorii, regizorii, sufleorii �si stiu fiecare partitura. Biletele s-au v�ndut. Cum s� contramandezi circul? Am mai tr�it asa ceva? Am mai v�zut asa ceva? Parc� da. Si nu mai demult dec�t acum patru ani. O alt� �nt�mplare, petrecut�, f�r� nici o contributie din partea mea, - am jucat simplul rol de spectator - �n aceast� dimineat�, m-a trimis si ea la versul eminescian. Pilotam eu prin Piata Victoriei, �ntr-o mare de masini, c�tre redactia A.M.Press. Brusc, ca din senin, toate intr�rile pietei au fost luate �n primire de politisti si politiste din cale afar� de agitati. Cu toate c� aveam verde �n fat� a trebuit s� ascult somatia unei blonde cu chipiu care, prin gestic�, anunta un cataclism. M-am uitat �nd�r�t s� v�d dac� nu arde sediul Guvernului. Nu ardea. Nu ardea nici Muzeul Antipa aflat �n fata mea. Masina mea si altele dou� au r�mas �ntepenite �n mijlocul spatiului at�tor mitinguri, marsuri si serb�ri electorale. Dinspre Aviatorilor nu mai venea nimic. Calea Victoriei s-a f�cut si ea pustie �n timp ce Bulevardul Kiseleff se umplea de autoturisme ca un mat gros �ndesat cu toc�tur� la Cr�ciun. Niste lumini clipocitoare mi-au atras atentia spre Statuia Eroilor Aerului. Din acea directia a venit �nt�i un politist pe motociclet�. Imediat un autoturism al politiei care tuna o somatie: „Pietonii s� r�m�n� pe loc“. Nu „rog“ pietonii s� nu traverseze, s� nu str�nute, s� nu duc� m�na la buzunar c� se interpreteaz�, ci scurt, „r�m�neti nemiscati“. Ce au nenic� �stia cu bietii oameni? Merg pe trotuare, unii car� sacose, au treburi, au serviciu, se gr�besc. De ce te bagi cu un ordin militar �n viata lor? L�murirea venea, pe trei coloane de masini, ocup�nd toate cele trei benzi ale bulevardului, tot de pe Aviatorilor. Politie �n fat�, politie �n spate, masini negre cu SPP-isti vigilenti de-a dreapta si de-a st�nga unei limuzine �ntunecate. Prin geamuri, o secund�, am z�rit profilul plesuv al presedintelui. Domnul B�sescu pleca pe la 10.30 dimineata din Prim�verii, Vila Lac 3, spre Cotroceni. �n acea vil�, devastat� la Revolutie de poporul m�nios, care iesea de acolo cu hainele de blan� ale Elenei Ceausescu si c�ciulile de astrahan ale regretatului �mpuscat, dormise si defunctul. La Cotroceni, fostul Palat Regal, spre care se �ndrepta nu tocmai matinal domnul B�sescu, �si f�cuse birou si Nicolae Ceausescu. Coloana �ntunecat�, de masini cu siren�, care se scurgea acum de-a lungul C�ii Victoriei, m-a l�sat prad� unor amintiri �ntunecate si ele. N-am observat gestul politistei care �mi d�dea liber. Nervoas�, a apelat la fluier. Am demarat. Mai calm�, domnisoar�, i-am zis prin geam, dar nu s�nt sigur c� m-a auzit. Asta a fost tot. Dimineat� de octombrie �n Bucuresti. Acelasi octombrie de acum un an, de acum 20 de ani, de acum 50 de ani. „Toate-s vechi si nou� toate“.
|