Viata �n „modul“
• 22 de familii s�nt cazate �n locuinte modulare • oamenii nu se pot �mp�ca cu situatia si se pl�ng c� nu au nici un fel de conditii • pentru multi, modulul slujeste doar noaptea, pentru odihn� • „Era mai bun� cocioaba mea“, a declarat o femeie • La marginea drumului, pe un t�psan, situat vizavi de C�minul Cultural Recea, aliniate una l�ng� alta, 10 locuinte modulare slujesc de ad�post unor oameni c�rora apele rev�rsate ale Siretului le-au „r�pit“ agoniseala de-o viat�. Fiecare modul, de dimensiunile unui container de m�rfuri, circa sase metri p�trati, este martorul mut al unor drame tr�ite de locatari. La ora pr�nzului, majoritatea acestor „case“ aveau usile �nchise, semn c� ocupantii nu se �mpac� deloc cu noul spatiu locativ. Oamenii umbl� mai mult prin sat si stau la sfat cu megiesii care au r�mas cu gospod�riile intacte sau doar partial afectate de inundatii. �si povestesc necazurile si n�zuintele. Dup� cum am aflat, locuintele tip modul s�nt folosite mai mult noaptea, pentru odihna chinuit� a unor oameni aflati la cap�tul disper�rii. Multi s�nt pesimisti si spun c� vor apuca si iarna �n containere. La modulul ce poart� num�rul 15 usa era larg deschis�, iar �n interior, o femeie �si f�cea de lucru cu o m�tur� uzat�. Mobilierul: dou� paturi de fier, cu saltelele acoperite cu p�turi ponosite, un covor persan, rulat l�ng� un perete si o masin� de sp�lat. „Ce vedeti aici este tot ce mai avem. Casa noastr� a fost luat� de ap� �n c�teva minute. At�t eu, c�t si sotul meu, am mers prin apa care ajunsese p�n� la piept, s� mai salv�m din cas� c�te ceva. Mare lucru nu am putut face si astfel cinci suflete am r�mas pe drumuri. Nora mea, care locuia cu noi, �mpreun� cu fiul meu si un nepotel, �n v�rst� de c�teva luni, a reusit s� g�seasc� o femeie b�tr�n� de 80 de ani, miloas�, care i-a primit pe toti trei s� locuiasc� �n casa acesteia. Ce s-ar fi f�cut dac� ar fi trebuit s� stea �n aceast� cutie care n-are dec�t un geam �n spate? Acum au, de bine de r�u, unde s� spele o ruf�, s� fac� o baie sau s� g�teasc�“, si-a dep�nat din trista poveste Elena Constantin. Femeia, care a lucrat la CAP nu are �nc� anii de pensie, iar singurul venit al familiei este pensia de cinci milioane a sotului. Parc� n-ar fi fost de ajuns �ntregul amar, Elena are si probleme cu inima si, lunar, este obligat� s� cheltuie multi bani pe medicamente. „Nu stiu dac� p�n� la iarn� vor reusi s� construiasc� casele promise. S�nt multe locuinte de ridicat si p�n� c�nd vine frigul, mai este putin. Nici nu te trage inima s� stai �n «cusca» asta. At�t eu, c�t si sotul meu, Constantin, ne-am s�turat de «usc�turi». Am fi dorit si noi c�te un bors, s�n�tos, de zarzavat proasp�t si cartofi, �ns� unde s� g�testi? Nici curent electric nu este s� poti folosi un resou, s�-ti faci un ceai, o sup�, ceva. S�ntem cu totii murdari, n-am mai f�cut o baie de nu stiu c�nd“, s-a dest�inuit cu lacrimi �n ochi, femeia.
Sinistrat de „voie“!
Nici vecinii de la 16 nu s�nt mai multumiti. Sotii Banyas, aflati la v�rste respestabile, au �ncercat s� ofere modulului un pic de elegant�. La intrare, esti �nt�mpinat de o perdea de m�rgele din lemn iar, �n interior, o draperie dintr-un material grena, ascunde dormitorul. Anica, �n v�rst� de 67 de ani si Mihai, de 79 de ani, au la un loc aproape 11 milioane pensie. „Nu e mult, dar nici putin la tar�. Nu putem spune c� nu ne-am descurcat p�n� acum. �ns� Siretul ne-a d�r�mat casa si acum am ajuns s� locuim la modul. Era mai bun� cocioaba noastr�! Am r�mas f�r� lucruri si acum trebuie s� accept�m ajutorul altor oameni. S�nt multumit� c� am reusit s� ne rostuim cu un dulap, un frigider si o masin� de sp�lat. Mai trebuie �ns� s� avem si curent electric, s� putem folosi electrocasnicele. Cu m�ncarea este mai greu. Conserve, salam si iar conserve. Apa am ajuns s� o cump�r�m. N-avem nici m�car o mas� pe care s� tai o p�ine. Bine c� avem de �ndurat numai noi doi. Copii nu am avut, doar sotul meu are dou� fete din prima c�s�torie. Acestea au o situatie bun�, s�nt la casele lor, m�ritate la Cluj“, a spus Anica Banyas. �n spatele locuintelor modulare se afla un cort al Crucii Rosii elvetiene, de un alb aproape nefiresc. L-am g�sit cu fermoarul tras. Am aflat �ns� de la Elena Constantin c� este locuit de un om „f�r� c�p�t�i“. „Este un «fel» de rud� de a mea. Nici nu merit� s�-i pronunt numele. Toat� ziua este cu b�utura �n cap! Acum se consider� si el sinistrat. Adev�rul este c� si-a v�ndut casa si a b�ut toti banii. Asteapt� poman�, �ns� oamenii �l cunosc ca pe un «cal breaz» si nu-l bag� �n seam�. Noroc c� i s-a f�cut mil� domnului primar si i-a l�sat cortul, s� aib� unde trage. Altfel dormea prin santuri sau boscheti“, a mai spus Elena Constantin. Am p�r�sit satul Recea urm�rit de cuvintele acestei femei: „Ne-a b�tut Dumnezeu! Domnul ne-a dat aceast� pedeaps� din cauz� c� exist� mult� «m�nc�torie» si r�utate �ntre oameni“.
|