Explicatiile unui paradox

N-a sc�pat nici m�car comentatorilor turmentati un am�nunt: Dup� anuntarea rezultatelor de la scrutinul din 1 iunie 2008, PDL, PSD si PNL si-au strigat victoria. Un scrutin e o �ntrecere. Orice �ntrecere are victoriosi si �nvinsi. �nceputul verii lui 2008 ne-a adus astfel un paradox: �ntrecerea care a fost scrutinul pentru locale nu are nici un �nvins. Dac� ar fi s� credem liderilor, toate partidele au �nvins. Multi s-au mirat ironic la o asemenea realitate. Noi nu ne-am mirat. E o mod� deja pentru stabii de partide s� proclame, indiferent de rezultatele obtinute, victoria formatiunii la scrutin. S-a �nt�mplat asa si la europarlamentare. Cu un oarecare efort, am putea g�si si explicatiile acestui fenomen, de ultim� or� dup� decembrie 1989:
1) Toate formatiunile s�nt marcate de lupte interne. �n fiecare, Seful e p�ndit de ceilalti pentru a-l r�sturna din fotoliu. Prilejul fericit pentru a pune �n discutie o sefie de partide r�m�ne, indiscutabil, examenul electoral. Un esec poate fi, �n orice clip�, pretextul de a se cere modific�ri la v�rf. Constienti de aceasta, liderii se gr�besc s� proclame m�retele succese obtinute la scrutin. Sau, ca �n cazul lui Mircea Geoan�, s� se piteasc� �n spatele lui Sorin Oprescu pentru a marca esecul de la Bucuresti.
2) �n Rom�nia, nici m�car �n 2008, la 19 ani de la Revolutie, nu s-a creat un electorat �nsufletit de credinte ideologice. O parte a aleg�torilor, tot mai mare, dup� cum o arat� localele, voteaz� mai r�u ca o clientel� politic�. Cealalt� opteaz� pentru cei puternici. S�nt putin aleg�tori care r�m�n al�turi de un partid si la r�u. Explicatia trebuie c�utat�, �nainte de toate, �n slaba preocupare a partidelor de a se identifica ideologic. PSD, desi se pretinde de St�nga, a avut multe decizii de Centru. PDL e o formatiune f�r� identitate, o piftie care tremur� la hachitele lui Traian B�sescu. PNL a luat la guvernare multe m�suri de St�nga. Al�turi de aceast� sl�biciune, se aseaz� incapacitatea de a cuceri electoratul prin credinte. �n campania pentru primul tur, voluntarii, cei care dau sarea si piperul unei formatiuni politice, au fost, �n realitate, insi pl�titi de partide. O astfel de situatie impune partidelor nevoia unei permanente figuratii de atotputernice, de r�sf�tate ale sortii. Recunoasterea unui esec e suspectat� de a duce la pierderea electoratului captiv.
3) Asa cum a ar�tat campania pentru primul tur de scrutin, partidele pariaz� pe o urias�, incredibil� risip� de fonduri. Banii pentru panouri, clipuri, afise vin de la clientela politic�. Aceasta, ca si electoratul, nu e fixat� pe un partid. Migreaz� de la o formatiune la alta dup� cum simte c� e rost de c�stig. D�nd curs acestei realit�ti, partidele s�nt obligate s� nu-i recunoasc� esecurile. Nu �n ultimul r�nd, o explicatie trebuie c�utat� �n scorurile apropiate obtinute de principalele partide. C�nd se va ivi o departajare serioas� �ntre ele, lucrurile vor sta altfel.