„M�GARUL“ CARE A IGNORAT-O PE ELENA CEAUSESCU
• pietreanul Vasile Rusu a fost protagonistul unei �nt�mpl�ri care putea s�-l coste mult • �n perioada �n care a lucrat la S�vinesti, a primit-o pe „tovar�sa“ Elena Ceausescu asezat pe scaun si cu spatele • nu din pur� impolitete, ci pentru c� supraveghea o instalatie cu un grad ridicat de periculozitate, abia pus� �n functiune • v�z�ndu-l, aceasta a �ntrebat: „Cu m�garul �sta ce-i?“ • dar, spun�ndu-i-se c� este vorba despre o zon� periculoas�, a plecat �n foarte scurt timp • de atunci, �ns�, toti colegii s�i i-au spus „m�garule“ • Despre Vasile Rusu, pietrean de origine, se poate spune c� este un om cu o viat� neobisnuit�, un om care, la cei 67 de ani b�tuti pe muchie, duce cu sine un bagaj greu de amintiri, dar si mult� tristete. Mai ales aceea de a nu mai avea pe nimeni apropiat care s� �l �ntrebe de s�n�tate. Din „praful“ anilor ce i s-a asternut pe g�nduri, �ns�, r�zbate o �nt�mplare care, mult� vreme, i-a marcat existenta. Si anume �nt�lnirea de „gradul zero“ cu prima doamn� a fostului dictator comunist, Elena Ceausescu, din care a sc�pat „ca prin urechile acului“. L-am g�sit st�nd �ntr-un scaun cu rotile, pe veranda Locuintei Protejate „Acas�“ din comuna Trifesti, scrut�nd cu privirea trec�torii, �n timp ce savura o tigar�. Tintuit �n „scaunul umbl�tor“, dup� ce a r�mas f�r� piciorul drept, b�tr�nelul de 67 de ani este o fire deschis�, dispus� oric�nd s� �si deschid� sufletul. Nu are cui, dec�t str�inilor, pentru c� rudele l-au „condamnat“ la uitare. Asa c� dialogul s-a �nchegat rapid si, auzind c� aflaser�m c�te ceva despre el, s-a apucat s� depene �nt�mplarea care i-a marcat o bun� perioad� din viat�. Arunc�nd �n r�stimpuri privirea �n sus, ca dup� g�nduri ce se �nc�p�t�nau s� nu-i revin� �n minte, Vasile Rusu a povestit cum a devenit el, f�r� s� vrea, „m�garul“ fostei Platforme Chimice S�vinesti. „Era prin 1979. Eu lucram la panoul principal de comand� «Lactam� 4» de la combinat, pe o instalatie care abia fusese pus� �n functie. Tocmai atunci s-a anuntat vizita «tovar�silor», eu primind ordin de la directorul Momanu s� opresc temporar fluxul, pentru c� altfel risca s� bubuie totul �n jur. Si, uite-asa, a venit Elena Ceausescu �n inspectie �n zona noastr�, toat� lumea fiind aliniat� �n pozitie de drepti �n fata sa. Doar eu, dup� cum �mi spusese seful, st�team pe un scaun, cu spatele. A �ntrebat: «Cu m�garul �sta ce-i?». Specialistii i-au explicat atunci c� este o zon� periculoas�. Auzind asta, a mai aruncat ochii o dat� prin hal� si a zbughit-o. Se temea“, ne-a spus Vasile Rusu. Dup� aceast� �nt�mplare, care ar fi putut s� �l coste mult, nu a primit nici un fel de repros de la sefi, numai c� toat� lumea din combinat a �nceput s� �l porecleasc� „m�garule“.
O poveste trist�
Vasile Rusu, ajuns s� tr�iasc� prin ajutorul statului, dup� ce a fost lovit de boal� si nu a mai avut unde s� stea, priveste �n urm�, la cei 67 de ani trecuti, cu nostalgie, regret, dar si cu m�ndrie. A crescut f�r� tat�, de la v�rsta de patru ani, fiind nevoit s� se angajeze c�nd �nc� nu avea anii buletinului. „Un unchi al meu era unul dintre cei mai cunoscuti fotografi din Piatra Neamt, av�nd atelierul l�ng� Biserica Sf�ntul Ioan. Cu ajutorul lui, �n conditiile �n care mama era doar o leg�toare la Fabrica de H�rtie «Comuna din Paris», am f�cut cursuri la Brasov, la Scoala de librari de pe l�ng� Consiliul de Ministri, iar apoi m-am angajat, la v�rsta de 13 ani. Am lucrat toat� viata si nu mi-a fost deloc usor. M-am pensionat �n 2000, dar am avut probleme mari de s�n�tate, doctorii trebuind s�-mi amputeze piciorul drept, gangrenat de la o deger�tur�, dup� ce m-au tinut vreo trei s�pt�m�ni degeaba prin spitale“, a mai povestit Vasile Rusu, care de 11 ani aflat �n grija autorit�tilor. �n viat� nu a avut parte de prea mult� fericire, dovad� fiind, acum, c� nu are pe nimeni s�-l „caute“. „Am un fecior, �n v�rst� de 40 de ani. A provenit din prima mea c�s�torie, relatie care nu a durat dec�t o jum�tate de an, drept pentru care nu eram l�ng� el c�nd s-a n�scut, iar maic�-sa i-a interzis s� aib� leg�turi cu mine. Am auzit de el c� a lucrat ca inginer la turnurile de control ale aeroporturilor din Bac�u si Arad, iar acum ar fi pe la Jandarmerie �n Bac�u. Nu cred c� stie de mine si c� ar vrea s� m� vad�“, a mai spus b�tr�nul, cu un fel de resemnare �n glas, fr�m�nt�nd �n m�ini ultima carte pe care s-a apucat s� o citeasc�, �nvelit� �ngrijit �ntr-o copert� improvizat� dintr-un ziar sportiv. Acesta �si duce zilele linistit, al�turi de alti nou� locatari ai centrului din Trifesti. Priveste adesea spre poart�, poate-poate va veni cineva apropiat �n vizit�, ori va primi vreo veste de la rude.
|