VIAT� �N �NTUNERIC
• complet nev�z�toare, Gabriela Andronic, �n v�rst� de 35 de ani, domiciliat� �n comuna P�ng�rati, a �nv�tat s� se descurce baz�ndu-se mai ales pe simtul tactil • de dimineata p�n� seara, ea trudeste �n garsoniera unde locuieste, pentru a-i asigura strictul necesar fiicei sale, �n v�rst� de 13 ani, elev� �n clasa a VI-a • de sapte ani, femeia �si creste singur� fiica, fiind divortat� • cele dou� suflete tr�iesc din pensia si indemnizatia de nev�z�toare ale mamei • si ar avea nevoie de multe • „Fata mea este lumina ochilor mei“... Cuvintele acestea, izvor�te din sufletul oric�rei fiinte iubitoare si responsabile, care a adus pe lume un copil, par c�t se poate de firesti. Rostite, �ns�, de o mam� complet nev�z�toare, care de mai bine de 11 ani doar �si imagineaz� cum arat� fiica ei, astfel de vorbe s�nt r�scolitoare. Cea care tr�ieste aceast� dram� cu demnitate, f�r� s� se pl�ng�, ori s� doreasc� s� atrag� compasiunea celor din jur, �si duce existenta �mpreun� cu fiica ei, �n v�rst� de 13 ani, �ntr-o garsonier� dintr-un bloc, fost c�min de nefamilisti din satul Stejaru, comuna P�ng�rati. Chiar dac� p�n� la 35 de ani pe care �i are, Gabriela Andronic nu a avut o viat� prea fericit� si lipsit� de griji, �nf�tisarea ei nu tr�deaz� v�rsta. V�z�nd-o asa pirpirie, av�nd �n jur de un metru si 50 de centimetri �n�ltime si �n jur de 45 de kilograme, nu ai spune c� are mai mult de 25 de ani. �n pofida fizicului s�u fragil, psihicul este de �nving�tor. De sapte ani, Gabriela este si mam� si tat� �n cas�, si femeie si b�rbat, �ntruc�t a divortat de cel care i-a fost sot si �mpreun� cu care a conceput-o pe Ioana. Cei doi au convietuit sapte ani, dar femeia �si aminteste cu pl�cere numai de primii trei. Nu �l ur�ste pentru ceea ce a fost ur�t si dureros �ntre ei, desi a suferit mult atunci c�nd a �nteles c� el nu mai este multumit cu viata lor de familie, o �nseal� si o minte. „Tot ce conteaz� acum si m� face s� nu �i vreau r�ul este faptul c� datorit� lui am adus-o pe lume pe Ioana“, spune z�mbind femeia care, desi nu vede absolut deloc, �si �ndrept� ochii exact c�tre locul din camer� unde este fata. �ntre mam� si fiic� exist� o relatie special�, fiecare dintre ele fiind principalul sprijin al celeilalte. De altfel, s�nt mai tot timpul �mpreun�, cu exceptia orelor �n care Ioana este la scoal�. Fata este elev� �n clasa a VI-a si �nvat� la scoala din Stejaru. „�nvat� bine... Ce e drept, nu str�luceste... Este cuminte, ascult�toare si nu �mi creeaz� probleme din nici o privint�“, se arat� foarte m�ndr� de fata ei Gabriela Andronic. Femeia face o pauz�, apoi reia sirul discutiei. „Am dat-o la scoal� de la 7 ani, pentru c� era tare sl�but� si am preferat s� o mai tin un an acas�. De bebelus si p�n� pe la 6 ani a fost tare boln�vicioas�. Acus-acus r�cea si f�cea febr� si convulsii. Am stat de foarte multe ori internat� �n spital cu ea. La un moment dat, la encefalogram� au iesit niste modific�ri si mi s-a spus c� ar fi bolnav� de epilepsie. Mai multi ani i-am f�cut tratament de specialitate, iar acum nu mai are probleme cu boala aceea. Dup� mai multe r�celi grave la pl�m�ni, netratate cum trebuie, Ioana mea a r�mas cu un astm bronsic care o sup�r� mai ales prim�vara si toamna. Multumesc lui Dumnezeu c� a avut grij� si nu a mostenit de la mine problemele cu vederea. De asta mi-a fost tare fric�, c�t am fost �ns�rcinat�. Doctorii mi-au spus c� exist� riscul s� nasc un copil nev�z�tor, dar am zis c�, fie ce o fi, eu fac copilul �sta. Si am avut noroc“.
Destin pecetluit
Gabriela Andronic, originar� din satul Turturesti, comuna Girov, s-a n�scut cu defect de vedere, mostenind boala de la unul dintre p�rinti. Curios este c� dintre cei patru copii, ea si �nc� un frate s-au n�scut cu aceast� boal� sever� a ochilor. Primele cinci clase le-a f�cut la scoala din sat, dup� care, restul p�n� la finalizarea gimnaziului, le-a urmat la Scoala Special� de Nev�z�tori din T�rgu Frumos. Cum �n judet nu exist� institutii de �nv�t�m�nt pentru persoane cu deficiente ale v�zului, Gabriela a mers apoi la Arad, la o scoal� profesional� specializat� �n celuloz� si h�rtie. Din p�cate, problemele ei de vedere s-au agravat, iar g�sirea unui loc de munc�, �n Neamt, a devenit un lucru imposibil. Astfel, �n 1991, ea a fost pensionat� pe caz de boal�. Desi banii erau putini, t�n�ra se multumea c� avea cas� si mas� la p�rinti si muncea pe l�ng� gospod�ria acestora. Asa l-a cunoscut pe cel care �n 1994 i-a devenit sot. Un an mai t�rziu, pe 9 februarie, a adus-o pe lume pe Ioana. „La vremea aceea �nc� z�ream. Am fost la doctor, la Bucuresti, unde mi s-a spus c� din cauza tensiunii intraoculare trebuie s� m� operez. Am f�cut sapte operatii la ochiul st�ng si patru la dreptul, dar f�r� rezultat... La dou� luni de la operatie nu am mai v�zut nimic... Asta s-a �nt�mplat c�nd avea Ioana un an si jum�tate... De atunci, eu nu am mai v�zut cum arat� fata mea... �mi spune ea, �mi imaginez, �mi spun alte persoane...“, rosteste femeia cu nodul de lacrimi �n g�t, str�duindu-se din r�sputeri s� treac� neobservat. „O vreme am crezut c� percep m�car lumina sau umbra. Dar nu era asa. Si mi-am dat seama de asta �n dou� situatii. Odat�, aveam grij� de un copil de c�tiva anisori si av�nd impresia c� e �nnourat si frig, desi era cald, l-am �mbr�cat prea gros. Si m-a �ntrebat cineva de ce am �ncotosm�nat copilul. Iar alt� dat�, a venit la mine cineva �n timp ce cur�tam vinete si m-a �ntrebat cum de m� descurc, desi e becul stins si �ntuneric �n cas�“, adaug� Gabriela.
„Nu v�d, dar simt cu degetele“
Ioana �i este de foarte ajutor mamei la treburile gospod�resti, mai ales de vreo doi-trei ani �ncoace. �nv�tat� si secondat� de c�tre mama sa, adolescenta deretic� prin cas�, aspir�, m�tur�, spal� de m�n� ceea ce nu �ncape sau nu se poate da la masina automat�, mochetele din camer�, ori presurile de pe hol. Mama este foarte sever� �n ceea ce priveste cur�tenia si nu accept� ca lucrurile s� fie l�sate la voia �nt�mpl�rii. Ele trebuie puse la locul lor, bine stabilit, ca s� le g�seasc� oric�nd are nevoie si e singur� acas�. Dac� simte o firimitur� pe jos sau pe mas�, aragazul murdar sau praf pe mobil�, e vai si amar de Ioana. �n garsoniera lor compus� dintr-o camer� cu balcon si un hol mic amenajat ca buc�t�rie, este cur�tenie si ordine ca �n farmacie. „Eu m� ocup de toate acestea, pentru c� pe ea o las s� �si fac� lectiile. Dar, trebuie s� �nvete s� fac� menaj pentru c�nd va fi gospodin� la casa ei. De aceea am �nv�tat-o s� fac� de toate si s� le fac� serios, nu �n b�taie de joc. De exemplu, eu cur�t cartofi, morcov, ceap�, dar ea trebuie s� fie atent� si s� fie bine cur�tate. Nu v�d, dar simt cu degetele, asa c� nu m� poate p�c�li. C�nd cur�t vinete, pentru c� astea s�nt mai mig�loase, ultima dat� ea le verific�. La zarzavatul frunze, eu nu v�d dac� s�nt mai vestede, asa c� ea trebuie s� fie l�ng� mine“, spune pe un ton foarte hot�r�t mama. Ioana face si m�ncare. Chiar maionez� pentru salata boeuf. Manual, pentru c� mixerul s-a stricat. Nu demult, s-a defectat si fierul de c�lcat. Si frigiderul d� semne de oboseal�, dar Gabriela se roag� s� nu se strice taman acum c�nd �ncepe s� se �nc�lzeasc� vremea. Ea �si doreste o combin� frigorific�, dar nu are bani ca s� o cumpere. Nu si-o poate permite nici m�car �n rate. Pentru c� venitul s�u este mult prea mic. Dac� ar fi s� mai spun� ce viseaz� s� aib� �n cas�, femeia pomeneste de un robot de buc�t�rie.
„Infirm nu este cel care are un defect fizic, ci acela f�r� suflet“
Dac� s-ar oferi cineva s� o ajute si ar pune-o s� aleag� ceva pentru casa ei, Gabriela ar cere un birou pentru fiic�, la care s� �si poat� face lectiile si pe care s� �ncap� si calculatorul pe care �l are. De o bucat� de vreme, �ns�, un cablu de alimentare s-a defectat si computerul a devenit pies� de mobilier. Dar si-a pus �n g�nd s� cheme pe cineva care s� �l repare, dup� care s� fac� si un abonament la Internet, pentru ca Ioana s� aib� acces la diverse informatii care �i s�nt extrem de utile la scoal�. �n momentul de fat�, venitul Gabrielei Andronic �l reprezint� pensia de nev�z�tor si indemnizatia de �nsotitor, ambele �nsum�nd 6, 5 milioane de lei vechi. La fel de sigur� este si alocatia lunar� a fetei. Din c�nd, �n c�nd, ea mai primeste o burs� social� de la scoal� - 350.000 de lei vechi, o dat� pe trimestru. Si tot din c�nd �n c�nd, tat�l, aflat �n Italia, mai trimite c�te o sut� de euro ca pensie alimentar� a fetei, pe trei luni. „A dori este omeneste, dar nu tot ce vrem se si poate. Am �nv�tat s� ne multumim cu putin si s� aducem slav� lui Dumnezeu pentru c�t avem. Nu lucrurile materiale conteaz�, ci s�n�tatea. Asta cer mereu de la Tat�l ceresc c�nd m� rog si asta �i spun si Ioanei. O mai �nv�t s� aib� mil� de oameni si s� nu fie r�ut�cioas�, s� nu r�neasc� pe nimeni, nici cu vreun gest, nici cu vorba. Adic� s� aib� bun simt si suflet. Pentru c� eu cred c� infirm nu este cel care are un defect fizic, ci acela f�r� suflet“, �si exprim� g�ndurile Gabriela Andronic.
|