„Z�pad� si fum“, volum postum C�t�lin Stupcanu
• pe 2 aprilie, profesorul si ziaristul pietrean C�t�lin Stupcanu ar fi �mplinit 70 de ani • manuscrise, ori texte publicate �n tinerete au fost adunate �n volumul „Z�pad� si fum“, carte ap�rut� si cu sprijinul cotidianului Monitorul • „Textele publicate sau nu �ntr-o bucat� de viat� arat� un om care s-a str�duit s� p�streze m�sura �ntr-o vreme de temenele intelectuale si ideologice“, subliniaz� Camelia Varvara �n prefata c�rtii • O culegere de texte, inedite �n cea mai mare parte, adunate sub titlul „Z�pad� si fum“, scrise de cel care a fost profesor si ziarist, C�t�lin Stupcanu, a v�zut lumina tiparului cu putin timp �nainte de 2 aprilie, zi c�nd ar fi �mplinit v�rsta de 70 de ani, dac� „timpul ar mai fi avut r�bdare“. Pentru c� mai avea multe de spus, poate si acum, dac� n-ar fi fost acea fatidic� zi de 26 septembrie 2000, c�nd s-a stins brusc, �n timp ce urca muntele Ceahl�u. Din mald�rul de h�rtii �ng�lbenite de vreme, ascunse �ntr-un colt din vasta sa bibliotec�, am reusit s� recuperez o parte din manuscrise ori texte publicate �n tinerete, decupate din ziare, ori revistele vremii. Consider�nd c� ceea ce a l�sat scris C�t�lin Stupcanu este inexpirabil, „Z�pad� si fum“ va oferi cititorului o bucurie spiritual� deosebit� si, totodat�, �l va �ndemna la meditatie. Volumul a ap�rut la Editura Cetatea Doamnei, cu sprijinul redactiei Monitorul, �ntre dou� coperti cu o grafic� deosebit� realizat� de Ada Cojocaru si cu o prefat� scris� de Camelia Varvara, prima carte a celui care a iubit nespus c�rtile, C�t�lin Stupcanu. Merit� s� spunem si c� tiparul a fost realizat la tipografia Autograf.
„Probabil c�, an de an, vom spune, c�ut�nd �n inima noastr� urmele trecerii acestui om, aceleasi lucruri care descriu, at�t de s�rac, viata cuiva, mai ales cea a unui truditor de cuvinte: c� a fost profesor, c� a fost jurnalist, c� ar mai fi putut scrie - avea darul de a fulgera c�tre esenta lucrurilor din trei fraze eliptice - c� a fost un mare timid, ascuns �n umbra unui om ursuz, c� �n felul s�u rigid, de �nv�tat aparent arogant �nd�r�tul lecturilor sale intimidante, a atins multi oameni cu flac�ra �ntelegerii sale. Greu s� spui, �n c�teva cuvinte, ceva vital sau definitoriu despre domnul C�t�lin Stupcanu. Poezia si proza de tinerete a domniei sale au un sunet clar, curat, au o urm� de bucurie si de sperant� care, �ncet, cu anii de gazet�rie si de v�zut lumea de aproape, se matiseaz�. O g�sesti uneori, neasteptat, citind fulger�rile sale aspre, ca pe un c�rbune p�lp�ind mocnit sub jar. Cuvintele domnului Stupcanu s-au asprit din ce �n ce, m�sur�nd absenta normelor lumii pe care o traversa. M�sura si felul �n care ideea, bucuria sau puterea de perceptie r�m�n inegale sub lumina egal� a soarelui: ce poate s�-i spun� unui trec�tor cu ochi stinsi c�tre ziua de azi, o creang� de v�sc �n m�na pelerinului modest care era domnul Stupcanu? O inutilitate, avea s� schiteze, sur�z�nd sarcastic �nd�r�tul descrierii, jurnalistul. Inutilitatea lucrurilor minunate si fascinante. Textele publicate/sau nu �ntr-o bucat� de viat� arat� un om care s-a str�duit s� p�streze m�sura �ntr-o vreme de temenele intelectuale, ideologice etc. «A pierdut» �n planul asa-zisului «succes social», acela care poleieste cumva muchiile dure ale necesit�tilor, �nchipuite sau determinante. Trebuie s� fi durut; nimeni nu renunt� la partea sa de mic� str�lucire �n aceast� lume f�r� m�car o str�ngere de inim�, cu o scuturare a fruntii �n fata v�lului Mayei. Dar si-a asumat cumva senin si aparent indiferent rolul s�u de ironic privitor al lumii. C� toate acestea se pl�tesc, �n pretul greu al zilelor vietii noastre, inutil de spus. Era unul dintre oamenii aceia rari pe care te poti bizui, oameni al c�ror cuv�nt, cu suferinta omeneasc� de rigoare, chiar �nseamn� ceva. Domnul Stupcanu a fost un model nu at�t �n jurnalism, c�t �n ipostaza donquijotesc� a unei existente. Un personaj la care te poti g�ndi doar cu reverenta persoanei a doua plural. Motorul lumii domniei sale trebuie s� se fi aflat aproape de durerea �ncercat� de orice creator, de orice artist. Nu doar un simplu dor sau un vis m�rginit de spatii exacte vor fi descris lumea sa, ci durerea mult mai subtil�, cu care Lumea cea Mare atinge sufletul artistului, p�n� ce acesta s�ngereaz�, ca o perl� imperfect�, cuvinte“, a subliniat, �n prefata c�rtii, Camelia Varvara.
|