Despre critica Parlamentului
Un Raport al Institutului de Politici Publice (de orientare f�tis cotrocenist�) despre activitatea parlamentarilor a dat presei de o anume culoare pretextul de a se n�pusti din nou asupra Parlamentului.
F�tuce s�r�cut mobilate la domiciliu, dar si la inteligent�, ziaristi famelici, �n etern� c�utare de st�p�ni generosi la pung�, insi pe c�t de otova, pe at�t de fuduli, au �nscenat un nou proces mediatic al principalei institutii a democratiei postcomuniste.
Campania nu m-a surprins.
Din cel putin dou� motive:
1) Se �nscrie �n sprijinirea mediatic� a b�t�liei presedintelui cu Parlamentul, tipic� �n istorie tuturor personajelor cu ambitii autoritariste.
2) D� jurnalistilor posibilitatea de a trece drept curajosi f�r� a risca nimic.
Spre deosebire de Presedintie, Guvern, Politie si Administratia de bloc, Parlamentul poate fi criticat �n deplin� desf�tare. Nu ti se va �nt�mpla nimic, deoarece fiind vorba de o institutie cu sute de membri, c�t� vreme te referi la ea �n general, nu tresare nimeni furios, gata s�-ti r�spund�.
Mult mai important, jumulirea Parlamentului nu e o noutate post-decembrist�. S-a mai petrecut si �ntre cele dou� r�zboaie mondiale.
�n volumul VI (1925-1926) din opera lui Ion Vinea, dau peste tableta sedinta de luni a Camerei.
Citesc primele r�nduri:
„Poate vibratiile invizibile ale cupolei, �ncinse, �n zinc, de peste asez�m�ntul Adun�rii, ori poate numai �ntrecerile guturale din sedinta de ieri au lipsit de orice vlag� sfatul deputatilor �n dup�-amiaza somnolent� de iunie. E z�duf. Alesul natiunii se simte mai bine la bufet dec�t �n dezbateri. Grija sa de c�petenie e s�-si improvizeze mai degrab� un evantai dec�t un discurs si s�-si zv�nte chelia sau ceafa cu o batist�. Din aceast� multime toropit�, pornesc totusi strig�te, interjectii, articulatii ne�ntrerupte, o rumoare asurzitoare dar inexpresiv�, asemenea beh�itului intermitent al unei turme �n trecere“.
Nu e propriu-zis un editorial. E mai degrab� o cronic� parlamentar�. Publicat �n Adev�rul din 30 iunie 1926, textul confirm� axioma lui „Nimic nou sub soare“. Cu aproape un deceniu �n urm�, �n democratia interbelic�, realitatea parlamentar� era ca si cea de azi. Asezat� pe chiul, lehamite si beh�it de turm�. Nu difer� nici pozitia jurnalistilor fat� de aceast� realitate. Ca si acum, e o pozitie critic�. Si cu toate acestea, �n materie de pres� e o deosebire. Mare c�t un h�u. Deosebirea dintre mediocritate si talent. Despre l�ncezeala din Parlament scriu si imberbii de azi. Dar ce fort� de impact are, prin comparatie, scrisul gazetarului Vinea!
�ntre cele dou� momente de denuntare a Parlamentului exist�, totusi, o not� comun�:
Ziaristii interbelici nu stiau c� va veni o vreme c�nd locul Parlamentului �l va lua Marea Adunare National�. Si nici ziaristii de azi nu stiu c� s-ar putea s� vin� o vreme c�nd locul Parlamentului s�-l ia un fel de MAN.
|