Ni se cere demisia de pe p�m�nt
Valul de ur� fat� de rom�ni se l�teste ametitor peste Europa. Cei care nu iau �n serios aceast� realitate crud� si dizgratioas� se �nseal� amarnic. Ieri, fiul meu Arin, avocat, presedinte al Asociatiei Avocatilor Tineri din Baroul Bucuresti, se afla la Paris unde tocmai s-a ispr�vit Congresul Mondial al Avocatilor. Intr�nd �ntr-un magazin din capitala Frantei, �mpreun� cu sotia, cadru universitar, si fiica lor Alexandra, de doi ani si jum�tate, a fost chestionat, dup� c�teva minute, de un v�nz�tor. Ce limb� vorbiti? - a �ntrebat v�nz�torul. Francez� si englez�, i-a r�spuns fiul meu, crez�nd c� v�nz�torul se intereseaz� �n ce limb� ar putea s� se �nteleag� �n chestiunile legate de negotul pe care �l facea el acolo. Nu asta v-am �ntrebat, a zis comerciantul. Ce limb� vorbeati �ntre voi? Rom�na, au r�spuns ei. �n acea clip�, privirea amploiatului francez a devenit metalic�. Realiz�nd despre ce este vorba, si-au luat copilul �n brate si au p�r�sit �n grab� magazinul. Poti s� mai iesi seara, ca rom�n, cu copilul �ntr-un parc mai f�r� lume, mai izolat? Te poti misca relaxat �n marile aglomeratii ale oraselor? Nu prea. Am simtit, mi-au spus copiii mei, o �nfurnicare. E trist. E aproape tragic. Dup� Revolutie, lumea care v�zuse �n direct m�celul si spectacolul de la Bucuresti, ne privea cu o urias� simpatie. Au sosit ajutoare, multi v�rsau lacrimi de bucurie pentru noi. Deveniser�m eroi mondiali. Au venit apoi mineriadele care ne-au f�cut de tot r�sul. Ce se petrece acum?
Italia, care are cei mai multi investitori �n Rom�nia, italienii, care au recoltat cel mai mare num�r de neveste din Rom�nia, fratii nostri de la R�m nu ne mai vor. Mai mult de at�t, ne ur�sc. B�rbati care muncesc la Roma de ani si ani, cu acte �n regul�, cu copii dati la scoli �n Italia, s�nt ciom�giti pe strad�, ziua �n amiaza mare, sub privirile aprobatoare ale trec�torilor. Femei la locul lor, nu cersetoare, nu prostituate, ci functionare ale unor firme sau batande care �ngrijesc miile de b�tr�ni abandonati de copii �n Italia s�nt insultate �n metrou, autobuz, pe strad� sau si mai r�u, s�nt luate la b�taie de haidamaci care url� „Italia este a italienilor“ sau „Moarte rom�nilor“. S-a dus dracului fr�tia, s-a evaporat s�ngele �nrudit care, zice istoria, ne leag�. Si totul a plecat de la fapta ucigas� a unui nemernic din Avrig. C� el este tigan sau netigan are mai putin� important�. E un cet�tean din Europa, cu drepturi egale cu ale celorlalti cet�teni europeni, mai putin dreptul de a ucide. S-a spus c� a violat, jefuit si ucis. Prima acuz� a c�zut. Celelalte, �n spatele unei t�ceri suspecte, nu pot fi confirmate, dar nici infirmate. Presedintele nostru, aflat �ntr-o vizit� �n str�in�tate, declara cu sub�nteles c� stie mai multe, ar spune dar „dac� n-ar fi presa“. Iat�, obsesia si blestemul domnului B�sescu. Dac� n-ar fi presa care nu face altceva dec�t S� SPUN� lumii, �ntelegem c� ar face-o singur. Adic� el �nsusi ar deveni pres�. E tot ce ne lipsea!
Multi au cerut demisia ministrului de externe Cioroianu. Cu �ndrept�tire. Discursul lui, desprins din ideologia maresalului Antonescu, a n�ucit. Ascult�ndu-l vorbind �n c�teva �mprejur�ri mi-am dat seama c� vorbeste ca o tat�. Vorbeste, vrute si nevrute, gura f�r� el. Nu e posibil s� faci asta ca ministru de externe al unei t�ri. Oricine �i poate cere demisia, mai putin �ns� Traian B�sescu. Si-a dat demisia presedintele dup� episodul „tiganc� �mputit�“? Nici vorb�. Nici m�car n-a rosit. Si-a dat demisia dup� uimirea rostit� public de a fi descoperit �n sf�rsit si un „armean bun“, de parc� toti ceilalti armeni ar fi niste netrebnici? As! Demisia este cerut� cu �ndrept�tire si �n Italia unor politicieni din Cizm�. Nu m-ar �ntrista demisia primarului Romei si nu m-ar �ntrista nici demisia lui Romano Prodi. Ce ciudate jocuri onomastice, ce deriv�ri de cuvinte �nrudite real sau doar prin sonorit�ti: Romano (prim ministru al Italiei), Romulus (prezumtivul criminal), rom�ni, rromi, Roma, Rom�nia. Doar cuvintele ne mai ajut� s� st�m al�turi. �n rest, ur�, blestem, s�nge, moarte. „Moarte rom�nilor de rahat!“, scrie mare pe un zid dintr-un oras italian.
Ne cerem �ntre noi demisia. Nu-i mare scofal�. Ni se cere, �ns�, demisia, ca neam, de pe p�m�nt.
|