Despre criza muzicii rom�nesti, despre rostul cuvintelor si viitorul incert al operei

• interviu realizat cu Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena

Pentru orice om cďż˝t de cďż˝t avizat, Viena reprezinta unul din locurile cele mai reprezentative ďż˝n istoria culturii europene si, ďż˝n speta, muzicale. Leaganul si tarďż˝mul fertil al clasicismului muzical, este copios reprezentat ďż˝n istoria spiritualitatii umane prin personalitati coplesitoare. Tinuta aristocratica a capitalei austriece se reflecta, dincolo de rafinamentul arhitectural mostenit din ďż˝nfloritoarele epoci de dominatie imperiala - fascinant melanj de arhitectura baroca si Art Nouveau marginind Dunarea albastra - ďż˝n nu mai putin rafinata viata culturala si artistica ce continua o traditie onoranta. Wiener staatsoper este, ďż˝n acest context, unul din punctele fierbinti ale freamatului sonor vienez. Mai mult, lucru magulitor pentru romďż˝ni, de ani buni celebrul templu al artei lirice e condus de catre compatriotul nostru banatean, Ioan Holender. Acum o luna, managerul vienez, onorďż˝nd calitatea de Presedinte de onoare al Festivalului muzical din cadrul celei de a XXXVI-a editii a „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“, s-a aflat timp de patru zile pe meleagurile nemtene pe care le-a vazut pentru prima data. Constrďż˝ns ďż˝ntr-o oarecare masura de criza de timp si avid de a cunoaste cďż˝t mai multe din frumusetile judetului, dar si bine escortat de catre organizatorii care au avut grija a-l tine departe de muritorii de rďż˝nd, Ioan Holender s-a simtit dator - onorant gest - sa includa ďż˝n programul „concediului“ pietrean un dialog cu publicul, prilejuit de lansarea pietreana a cartii sale autobiografice, si o ďż˝ntďż˝lnire de saizeci de minute cu presa locala.
Cea de a doua parte a notelor luate cu acel prilej, porneste de la descrierea plastica a unui pe c�t de celebru pe at�t de sobru festival muzical european si se opreste la avizate pareri despre soarta viitoare a teatrului liric.

Bayreuth - un festival pur

Reporter: Ramasesem la, asa cum �l defineati dumneavoastra, cel mai pur festival muzical european, cel de la Bayreuth.
Ioan Holender: Este un festival unde se cďż˝nta numai Wagner. Si nici acela tot, ci doar ultimele zece opere. Dupa cum stiti „Parsifal“ a fost scris pentru Bayreuth. Dorinta sa a fost ca aceasta opera sa se cďż˝nte numai acolo. Dorinta care nu s-a ďż˝mplinit, pentru ca dupa perioada de interdictie au cďż˝ntat-o toti. Acum se face acolo tot, de la „Olandezul zburator“ si pďż˝na la „Parsifal“. Nu „Rienzi“ si nu primele doua opere. Bayreuth este un festival relativ ieftin, dar daca veti dori sa mergeti acolo, o sa primiti raspunsul ca daca veti avea noroc, ďż˝n noua ani o sa primiti biletele. Perioada de asteptare este de peste opt ani la Bayreuth. Conducerea festivalului este ďż˝nca ďż˝n conducerea familiei Wagner si Wolfgang Wagner, pe care-l cunosc foarte bine si pe care mi-am dorit sa-l aduc pe la Bucuresti, dar nu cred sa mai reusesc, ďż˝ntrucďż˝t are optzeci si opt de ani, este nepotul lui Wagner.
S-a nascut ideea asta gresita ca Hitler a fost un mare wagnerian si un mare cunoscator al operelor lui. N-a fost. Dar ďż˝n sensibilitatea lui de a ďż˝ntelege instinctiv acele lucruri care i-ar fi adus simpatii, acest om fara cultura si necitit, necultivat, a ďż˝nteles ca ducďż˝ndu-se la Bayreuth va face o buna impresie. Si a sta acolo, cu toata herghelia, cďż˝te cinci ore. Eu, sincer, nu va doresc sa auditiati o opera wagneriana ďż˝n acest Festspielhaus. Este o constructie de o acustica extraordinara dar, cum se zice la noi ďż˝n Banat, te loveste socul acolo. Este o caldura infernala, pentru ca ďż˝n landul acesta unde este Bayreuth, nu este nimic: nici vďż˝nt, nici ploaie, nimic. Este un orasel cam cďż˝t Piatra Neamt. Pe o colina, acolo sus, e Festspielhaus-ul. Scaune incomode cu un spatar minuscul. N-ai voie - si scrie - sa ai nici un evantai, orchestra e ďż˝n fosa... Eu, cďż˝nd am fost prima data la „Parsifal“ n-am mai putut si am stat aplecat, sprijinindu-ma pe genunchi. Am fost imediat apostrofat. Dom'le, nu te misti, nu respiri si de aceea la fiecare spectacol sďż˝nt cazuri de oameni lesinati. ďż˝ntotdeauna. Si ďż˝ntre acte este o pauza de o ora. Toate spectacolele ďż˝ncep la ora patru dupa amiaza. ďż˝n august, cďż˝nd e soarele care arde sus, te duci la „Siegfried“, care dureaza cinci ore si jumatate... Dar e un festival pur: nimeni nu se duce acolo ca sa se distreze, toata lumea se duce ca sa asculte Wagner.

„E trist ca dispare complet creatia de muzica romďż˝neasca“

Rep.: Care este parerea dumneavoastra despre fenomenul muzical rom�nesc contemporan? Ma refer aici la tot ceea ce se c�nta, indiferent de gen. Sau, mai exact, cum vedeti generatia t�nara de interpreti?
I.H.: Gasesc ca este un lucru stupid, daca nu cumva si mai rau. Asta si ieri am gasit-o asa. Si o vad si de la Viena pe televiziunea internationala. Aceste asa-zise concerte de muzica neclasica. Muzica usoara, muzica distractiva, sa zic asa. Cu c�t c�nta mai mult �ntr-o limba care nu e a noastra, deja e mult mai apreciat si mult mai ascultat. Un lucru primitiv. Si ieri, baiatul asta...
Rep.: Marcel Pavel...
I.H.: Asa... Acuma sa nu ma ďż˝ntrebati cum l-am gasit eu pe domnul Marcel Pavel; nu-i asa important. Dar, acolo, ďż˝n piata, cďż˝nta ďż˝ntr-o italiana proasta. Cu o voce tare, dar absolut insuficienta, cďż˝nta ďż˝n italiana „Mama“. Apoi ďż˝n engleza. Toate fetele astea semidezbracate care soptesc ceva de neďż˝nteles ďż˝ntr-un microfon despre dragoste, iubire, stiu eu... Dupa modelul ďż˝ngrozitorului festival de muzica de la Mamaia. I-am spus si directorului televiziunii, asta care a fost schimbat... Ce rost are sa transmiteti pe international aceasta muzica ce n-are oricum nici o valoare? Si e trist ca dispare complet creatia de muzica romďż˝neasca. Si de muzica usoara si de romante...

Despre cuvinte

Rep.: Maestre, la Viena se c�nta �n original operele? Sau, conform unui obicei consacrat, �n italiana sau poate �n austriaca, care nici macar nu-i germana?
I.H.: S�nteti foarte rau! Se c�nta �n limba originala �n toate spectacolele. Eu am facut o exceptie la Janacek pe care l-am c�ntat �n germana si nu �n ceha.
Dar, �n legatura cu acest fapt, vreau sa pomenesc aici un exemplu pe care �l avem chiar �n Rom�nia. Clujul, se stie, este unic �n lume prin faptul ca are doua opere de stat: una rom�neasca si una maghiara. Pentru bilingvialitate, se motiveaza. Dar, acum la ambele nu se c�nta nici �n rom�neste, nici �n ungureste. Se c�nta �n limba originala. Ce rost mai are asta?
Eu, ce consider ca e foarte important - si probabil ca asta ati auzit-o pe undeva, ca ďż˝ntrebarea nu vine din senin - este faptul ca interpretii trebuie sa ďż˝nteleaga ce cďż˝nta. Daca un cďż˝ntaret nu stie ce cďż˝nta, nu poate sa transmita nici macar cuvintele. Cďż˝nta vocale. Cu public. Nu poti sa ceri publicului sa stie neaparat, franceza, germana, italiana, ce-o fi. Daca eu, ďż˝n tineretea mea, la Timisoara, n-as fi auzit si n-as fi ďż˝nvatat sa iubesc opera ďż˝n limba romďż˝na, nu stiu daca as fi avut atďż˝ta simpatie pentru muzica de opera. Iata, mďż˝ine seara se cďż˝nta „Carmen“ si eu stiu pe dinafara pďż˝na si corul acela din actul ďż˝ntďż˝i: „Ce miscare, tďż˝rgu-i mare, unii trec altii vin, De privighetori tot tďż˝rgu-i plin, de privighetori... “. Din copilarie. Am vazut-o de treizeci de ori si stiu despre ce este vorba.

Privire optimista asupra viitorului incert al operei

Rep.: Publicul de opera este, ďż˝n general, unul avizat. Cunoaste, cu alte cuvinte, libretul operelor ce se cďż˝nta. De altfel, degustatorii de opera nu se duc la spectacole ca sa afle actiunea din „Rigoletto“, de pilda, pe care o cunosc pe dinafara, inclusiv deznodamďż˝ntul, ci pentru a auzi o noua interpretare.
I.H.: Unul din factorii de prezentare a operelor este, asa cum bine spuneti, diferenta de interpretare de la un c�ntaret la celalalt. De asta traieste opera. Dar �n limba tarii opera nu prea se mai face niciunde. Nici macar �n Rusia. Asta e globalizarea. Asa este.
Rep.: S�nteti de acord cu teoria potrivit careia opera ar fi pe cale de disparitie? Un gen care este mentinut prin eforturile marilor institutii muzicale, printre care si a dumneavoastra?
I.H.: S�nt doua laturi la raspuns. Pe de o parte, cea negativa, ca nu se mai scrie. Ceva �n care nimic nou nu mai vine, nu se mai spune, moare �ncet a, dar sigur. Cele treizeci si trei de opere de baza care figureaza �n repertorii, hai sa spunem, saptezeci, ca mai mult enu s�nt, dar nu mai vine nimic nou. Se redescopera lucrari vechi, din toate timpurile, p�na si din muzica baroca, Handel, sa zicem. Lucrari noi nu se prea scriu si cele putine care se scriu, nu prea se joaca. Deci, s-ar putea spune ca opera nu are viitor. Pe de alta parte, se constata faptul ca astazi, �n toata lumea, opera este mai iubita ca niciodata, festivalurile s�nt din ce mai numeroase, interesul oamenilor pentru opera este enorm de mare. De ce? Pentru ca astazi interesul, curiozitatea, atractia pentru ceea ce se poate produce prin �nsusirile omenesti...
Este un miracol, dar este asa pentru ca spectacolul real este foarte cautat. Nu discul, nu televiziunea... ci spectacolul adevarat, real, pe viu, care produce o stare emotionala ce nu poate fi egalata de nici o reproducere.