Tragedii tacute: ne-sinistratii
• oamenii din zonele afectate de inundatii reusesc cu greu sa uite prin ce au trecut • t�narul �nghitit de ape a fost �nmorm�ntat • satenii din Bradu au f�nt�nile infestate • Am trecut prin Grinties la o saptam�na de la viitura. Coboram din padure, de pe Grintiesul Mare, de pe Primatar. Batusem cu pasul fostul drum, pietruit temeinic, al minei de uraniu, dincolo de drumul rupt de ape si de malurile �n care apa intrase scobindu-le, ca o gheara. Mersesem pe un drum devenit brusc albie, printre trunchiuri namolite �ntr-o tesatura deasa. Busteni grosi, aruncati unii peste altii.
Era s�mbata la amiaza, 11 august. Femei si barbati cu haine negre, femeile cu c�te-o broboada pe cap, ferindu-si fetele, cu m�na la gura, urcau catre casa mortului, Stefan Ichim. Un baiat de 21 de ani, singura victima a viiturii. Apele l-au t�r�t kilometri la vale, l-au gasit pompierii �n lacul de acumulare, desfigurat de �nec. Numai viata n-o poti �nlocui, spusese moale padurarul de pe Grintiesul Mare, Ion Buftea. Lemnele, multe sau putine, cum le numeri, se scot iar la marginea drumului si se vinde ce-a ramas bun. Viata n-o mai poti �ntoarce de unde s-a rupt. Tatal lui Stefan, Ioachim, murise �n acelasi loc. A sarit dintr-un TAF aflat �n mers si a fost strivit de rotile acestuia. Baiatul a muncit de la 14 ani. Noaptea era brutar. Ziua �mprumuta calul de la oameni si muncea caraus. Cumva sfios, de la sine �nteles ca trebuie sa �mpartaseasca o durere, oamenii siroiau catre casa urcata pe un clin de deal, cu braduti la poarta, semn de mort t�nar.
Cosmarul
Pe Bradu s�nt c�teva case. Cele noua familii de aici nu s�nt considerate ca fiind sinistrate. Nici victime n-au fost. Teoretic, apa nu le-a intrat �n �ncaperi, asa ca statutul de sinistrat i-a ocolit. Numai ca apa a rupt si maturat tot ce era �n jurul caselor; pe oameni i-a izbit ca pe vreascuri, de-au scapat agatati de garduri, ori de-o iesitura din zid. Ioana Bicajanu tremura si acum. A scapat fiindca lemnele s-au blocat �n spatele grajdului si a magaziei, la vreo 4 metri �naltime, si-au tinut puhoiul. Ea �nsasi este �n viata fiindca s-a agatat cu disperare de un lemn, de niste fiare de prin curte, si n-a zburat odata cu valul de apa. Asta s-a dus, asta e sub namol, astea s�nt rupte, vaca nu mai da lapte, are diaree, a baut apa infestata din f�nt�na, nici oamenii nu au de unde bea.
Si casa Eugeniei Botezatu a scapat. Cumva, cu mila lui Dumnezeu, apa a facut un arc de cerc si s-a izbit �n grajdul lung de 12 metri. Grajdul zace, la c�teva sute de metri distanta, �ngropat �n m�l, sub pruni, cu tot cu materialele de constructie de abia cumparate.
Un catel c�t o manusa bate din coada cu prietenie. Catelul Anei Maftei. A scapat, zice femeia, ca-i fiinta nevinovata. Cinci ceasuri a stat deasupra apei p�na l-a scos careva. I-a saltat viitura, si pe el, si pe m�ti, de-au scapat.
Ma �ntreb ce plati nestiute si ne�ntelese de noi a dus baiatul �necat de Grintiesul Mare. N-avusese timp sa greseasca nimanui cu nimic definitoriu pentru o viata. Copil orfan. Muncea din greu. �si �ntretinea mama.
F�nt�ni bolnave
Toate f�nt�nile s�nt bolnave pe Bradu. Si-n casa cu copil mic, si-n casa cu doi batr�ni sprijiniti �n c�rje. Se numesc Elena si Spiridon Sfarghie. Ce vi s-a stricat? �ntreaba vecina. Frigiderul, televizorul? Sprijinita �ntr-un baston zdravan, Elena Sfarghie priveste spre noi. Numai f�nt�na, are apa otravita, vine replica, plina de demnitate. Elena are artroza. Operatii, cu protezare, la fiecare picior. Barbatul ei, Spiridon, e �n c�rje. C�rjele lui Spiridon zac aruncate pe iarba, pe d�mb, l�nga el. Ce faceti? �ntrebam. Lucrari, raspunde mosneagul cu-n aer serios. Scoate resturi de lemne din m�l pentru foc.
Casa e �ntr-o r�pa, sub mal. O camera pentru batr�ni si grajdul pentru animale. Un sirag de rufe, c�tiva pantofi la uscat. S-au mutat aici acum doi ani, c�nd a trecut viitura peste ei. Am avut casa mare, spune ea. Acum am scapat ca m-am prins de poarta si m-a tras fiica-mea din calea apei. Nici ea nu este sinistrata. Va multumim ca ati venit sa vedeti, spune Elena, ceremonios.
Primarul de Grinties, Filip Azoitei, spune ca va prezenta situatia celor din Bradu �n consiliul local si ca va cere ajutorul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta sa curete f�nt�nile. Cine-o vrea sa coboare �n f�nt�nile acelea ad�nci de 14 metri.
Filip Azoitei avea ochii rosii. Statuse p�na t�rziu cu oamenii care terminasera de reparat ultimul pod de pe Grintiesul Mare. Apoi s-a dus la �nmorm�ntarea lui Stefan Ichim.
Eram aproape de iesirea din Grinties. O femeie t�nara, cu bluza alb cu negru si broboada cernita �n m�na mergea catre casa mortului. L�nga ea, o batr�na pasea cu m�na la gura. Ca si cum ai opri durerea sa capete glas.
|