„Pentagrama sau ironia sortii“

• un nou volum al profesorului Dumitru Ursache a aparut la Editura „Cetatea Doamnei“

Profesorul Dumitru Ursache a intrat pe tarďż˝mul scriitoricesc de fictiune cu romanul „Paradisul papagalilor“, pentru ca recent sa recidiveze cu un alt roman - „Pentagrama sau ironia sortii“, aparut la Editura „Cetatea Doamnei“. Pe coperta a patra, un postargument, interesant si, ďż˝n acelasi timp, incitant: „ďż˝n sufletul nostru salasluiesc trei categorii de credinte. Primele nu sďż˝nt ale noastre, caci le-am ďż˝mprumutat uitďż˝nd de la cine si ďż˝n ce ďż˝mprejurari. Urmatoarele au devenit credinte desi la ďż˝nceput au fost dorinte exprimate sau nu. Ultimele ne influenteaza cel mai mult. Ele au aparut pentru ca nu am gasit alte explicatii convenabile. De aceea nu vom ďż˝nceta sa le cautam, pďż˝na ďż˝n ultimul ceas al vietii.“
Si pentru ca autorul, contemporan cu noi, ne statea la ďż˝ndemďż˝na, l-am rugat sa ne descifreze Pentagrama. Nascut la 18 octombrie 1952, la Piatra Neamt, Dumitru D. Ursache a absolvit, ďż˝n 1975, Facultatea de Filosofie a Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, cu teza „Psihanaliza fenomenologica a imaginarului la Gaston Bachelard“. A fost profesor-educator la Casa de Copii Baieti, profesor la Liceul de Constructii si Colegiul National „Petru Rares“, profesor si director la Grupul Scolar Economic-Administrativ din Piatra Neamt. A obtinut gradul didactic I ďż˝n ďż˝nvatamďż˝nt si apoi titlul de doctor ďż˝n stiinte, specialitatea epistemologie, ďż˝n 1993, cu teza „Filosofia metodei ďż˝n conceptia lui Lucian Blaga“. A publicat articole si studii ďż˝n Anuarul Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, ďż˝n volumul „Congresul International de Filosofie“, precum si ďż˝n mai multe reviste de specialitate.

�n cautarea ultimei sanse

Reporter: Cum ati ajuns facator de lumi?
Dumitru D. Ursahe: Am �nceput sa scriu t�rziu, pentru ca multa vreme am avut alte preocupari. Pe mine m-a preocupat, �n primul r�nd, cariera didactica. Pe asta am pus accent.
Rep.: Si a meritat?
D.D.U.: Am dat la facultate constient ca voi fi profesor. Asta mi-am dorit dintotdeauna. Faptul ca m-am apucat de scris a fost rezultatul unei decizii generate de anumite �mprejurari.
Rep.: De pilda?
D.D.U.: Atinsesem toate culmile didactice.
Rep.: Nu mai aveati ce sa descoperiti �n �nvatam�nt?
D.D.U.: Nu, nu mai aveam.
Rep.: Era, prin urmare, pentru dumneavoastra, un teritoriu epuizat. Se deschidea un alt domeniu de explorare. Mai interesant, mai personal, �n care puteai sa fii singur, �n care nu trebuia sa te confrunti neaparat cu impactul social.
D.D.U.: Dupa ce am dat doctoratul, am intrat, cum se spune, �ntr-o criza de activitate intelectuala. Si cum, practic, nu mai era o alta solutie de perfectionare, m-am apucat de scris.
Rep.: Ca la o ultima sansa de expresie autentic umana. Am �nteles ca ati avut si incitatori.
D.D.U.: Da, si printre ei se afla doamna profesoara Nicoara.

Povara chipului

Rep.: Cartea care a aparut recent a fost preludiata de o alta care purta un titlu oarecum ciudat, „Paradisul papagalilor“. Ce este „Pentagrama“?
D.D.U.: Pentagrama este o formula foarte veche; formula aristotelica. Ea reprezinta o realizare care incita la �ntelegerea tipiei de natura umana, polimorfa. Natura umana nu poate fi vazuta dintr-o singura perspectiva, dintr-un singur unghi. De aceea eu m-am reprezentat pe mine �nsumi �n cele cinci personaje pe care le-am creeat si pe care le-am elaborat cu constiinta faptului ca lumea este unitara �n esenta ei, natura umana fiind eterna si unica.
Rep.: Pentagrama reflecta, totusi, un simbol al unitatii.
D.D.U.: Sigur ca da. Desi este polimorf, arat�nd deschiderea spre orizonturile cunoasterii lumii, omului. Am �ncercat sa ma transpun �n pielea personajelor si fiecare dintre ele trece printr-o experienta unica. Aceasta experienta este cea a expectatiei, a dorintei de a fi altceva. Principiul de la care am plecat este acela ca, �n esenta, cel care �si doreste sa fie altceva dec�t ceea ce este poate reusi.
Rep.: Fara sa fie implicat, inevitabil, esecul.
D.D.U.: Ba chiar, dimpotriva.
Rep.: De ce „ironia sortii“?
D.D.U.: Din cauza ca, aceste cinci personaje chiar obtin ceea ce �si doresc.
Rep.: Si cam ce-si doresc?
D.D.U.: Unul doreste sa fie suplu, admirat, frumos, carismatic, iubit de lume. Si i se �nt�mpla asta. Cu toate ca, dupa ce obtine toate astea, �ncepe sa regrete. Constata ca nu mai este el, ci altcineva. Nu se mai recunoaste. Altul �si doreste sa fie puternic, potent, mascul feroce. Si reuseste la r�ndu-i; at�t de bine, �nc�t devine priapic. Lucru care �i va fi fatal. Se scufunda at�t de temeinic �n atmosfera lubrica a vietii, �nc�t decade treptat la nivelul cel mai de jos. Altul �si doreste sa ajunga la locurile sfinte, sa fie curat sufleteste si spiritual. �ncepe un lung pelerinaj �mpanat de suferinta si privatiuni care nu se va sf�rsi niciodata. Va cunoaste rautatea lumii care se opune acestui proces. Un alt personaj este exemplul omului care a pierdut echilibrul lumii prin esecul familial si social. Este �ntr-o stare de confuzie si dezechilibru care, �n cele din urma, �l trimite catre un soi de acceptare a fatalitatii reprezentata de lumea �n care traieste. Ultimul personaj apare ca neutru �n toata tesatura epica, accept�nd rolul de mediator. Dar medierea este un esec. Nimeni nu o poate face �ntr-o lume �n care avem de a face cu at�tea moduri complexe si contradictorii de a rezista. De aceea, medierea lui ram�ne undeva, ca o insula de asteptare, ca un peron la care fiecare asteapta sa vina trenul potrivit.
Rep.: Si care uneori pare sa �nt�rzie cam mult.