Planeta de fosfor

Traim �ntr-o tigaie pusa pe foc. Discursul lui Traian Basescu este mai putin important dec�t informatiile despre starea vremii. La pr�nz temperaturile vor atinge �n multe zone ale tarii 40 de grade, spune o fata decoltata si mereu z�mbitoare. Cam asta e esenta stirii, cu o cifra devenita numitor comun pentru fiecare noua zi care vine.
�n Ucraina, l�nga Lvov, c�teva vagoane cu fosfor alb au explodat. Norul chimic s-a �ntins pe aproape o suta de kilometri patrati. Flacarile mistuie vietati si oameni. Fosforul alb, zic specialistii, e folosit si pentru armele chimice. Americanii l-au utilizat �n razboaiele recente.
Arde cerul �n Ucraina. Arde si �n Grecia unde au luat foc padurile. S-au aprins de la soare. �n Bucuresti arde, cu flacari �nalte, un depozit din Vitan. R�g�ie duhori sc�rboase o gura de canal pe l�nga care trec zilnic. Pe partea ailalta a planetei, o strada din Manhattan sare �n aer, iar cerul este �mproscat cu aburi fierbinti. A murit un om. Alti 25 au fost dusi la spital. Fiul meu cu sotia si fiica lor, Alexandra, au stat p�na alaltaieri pe o strada vecina din New York. Acum s�nt acasa, teferi. Am trecut de c�teva ori pe acel trotuar, �mi spune Arin, baiatul meu care a facut prima lui calatorie �n America.
Arde pam�ntul si �n Brazilia. La Sao Paolo a cazut un avion de pasageri. Flacari, flacari, flacari. Pompierii fac, agitati, figuratia neutralizarii incendiului. Cu totul - doua sute de morti. �mi amintesc linistitul si ametitorul oras brazilian cu fetele lui lungi si creole, cu soarele strecur�ndu-se pe sub copacii umbrosi. �n imaginile de apocalips transmise de televiziuni nu-l mai recunosc.
Rusii s-au retras din nu stiu ce acord de pace. Re�ncepe razboiul rece care n-a �ncetat niciodata. Pe un canal de stiri se vede o racheta cu flacari �n coada spintec�nd cerul. �n Irak a mai explodat un camion capcana. Bilantul - optzeci de morti si o suta patruzeci de raniti. Asta da, explozie. Teroristii nu se-ncurca cu fleacuri. Pentru un kamikaze, trei morti si cinci raniti �nseamna sa te sacrifici degeaba.
Planeta arde pe toate partile. �n Rom�nia s�nt calduri tropicale. Cur�nd �n Bucuresti va fi ca la Marea Moarta. Chiar si pe aceasta topenie din cer, primaria aproba taieri de copaci. Copacii s�nt �nlocuiti cu betoane. Briza este �nlocuita cu tornada. Soarele plajei este �nlocuit cu soarele lichid care face pielea sa sf�r�ie. Nu ne mai rabda pam�ntul, zice filosofic un comentator. Minciuna. Nu-l mai rabdam noi pe el. �l gaurim, �l sfredelim, �l umplem cu explozivi, �i taiem respiratia cu milioane de tevi de esapament. �n curtea mea din Bucuresti s-a uscat un nuc anul trecut. Un nuc frumos. Acum s-a uscat un cires. Ciresul mi-a dat ultimele cirese. A murit straniu, fara boli, fara mana, udat si �ngrijit. Planeta de fosfor faurita de oameni mi-a ucis ciresul. �ntre timp, politicienii nostri si ai lumii bat c�mpii.