Batrďż˝na „exilata“ de nepot

• Veronica Clapa, octogenara din Roman, dupa ce si-a petrecut tineretea ďż˝n lagar la rusi, este nevoita sa plece la batrďż˝nete ďż˝n Germania • batrďż˝na a ramas fara acoperis deasupra capului, dupa ce a semnat niste acte prin care renunta la agoniseala de o viata ďż˝n favoarea unui nepot, fara a avea nici o pretentie ďż˝n schimb • Helmuth Antalics, fiul acesteia, cetatean german, a venit sa ďż˝ncerce sa lamureasca situatia, ďż˝n justitie • ďż˝ntre timp, lucrurile au fost complicate de vďż˝nzarea imobilului •

Veronica Clapa, octogenara din Roman, dupa ce si-a petrecut tineretea ďż˝n lagar la rusi, este nevoita sa plece ďż˝n Germania, ramďż˝nd fara acoperis deasupra capului. Cum a ajuns batrďż˝na pe drumuri poate constitui subiect de roman. Veronica Clapa, ďż˝mpreuna cu sotul ei, Ioan, au decis, ďż˝n ianuarie 2006, ca pentru a avea un sprijin la batrďż˝nete sa faca un contract de ďż˝ntretinere cu un nepot, Vasile Clapa si sotia acestuia, Luminita Elena. Batrďż˝nii dadeau agoniseala de o viata, ďż˝n schimbul ajutorului capatat de la cei care urmau sa ramďż˝na cu bunurile dupa decesul proprietarilor. Ioan Clapa a decedat ďż˝n februarie 2007. Veronica Clapa a semnat apoi un act, ďż˝n luna mai 2007, aparent perfect legal, prin care renunta la toate clauzele de care beneficia ďż˝n contractul de ďż˝ntretinere, fara a cere nimic ďż˝n schimb. ďż˝n documentul initial era specificat ca avea dreptul sa locuiasca pďż˝na va muri ďż˝n casa cu numarul 10, de pe strada Martir Closca, din Roman, sa fie ďż˝ngropata pe banii nepotilor, care trebuiau si sa-i asigure cele necesare traiului, sa o ďż˝ngrijeasca ďż˝n caz de neputinta si sa suporte cheltuielile medicale. Semnďż˝nd noua ďż˝ntelegere, batrďż˝na s-a aruncat, pur si simplu, ďż˝n strada. Helmut Antalics, fiul batrďż˝nei, sustine ca a aflat pentru prima oara de contractul de ďż˝ntretinere la ďż˝nmormďż˝ntarea tatalui sau vitreg, din vorbele vecinilor. „Discuta lumea la ďż˝nmormďż˝ntare ca parintii mei ar fi donat casa unui nepot. Cďż˝nd am auzit, nu mi-a venit a crede. Apoi, a mai aparut al doilea act, prin care mama renunta la orice pretentie. Nimeni nu poate crede ca ďż˝si poate da cineva casa fara a cere nimic ďż˝n schimb, este clar ca mama nu a stiut ďż˝n ce se baga. Am deschis un proces pentru a lamuri toata aceasta sarada“, a declarat Helmut Antalics.

Justitia chemata sa faca dreptate

Helmut Antalics este nascut ďż˝nainte de casatoria Veronicai cu Ioan Clapa, ďż˝ntr-un lagar ďż˝n Uniunea Sovietica, unde mama sa era deportata, ďż˝n orasul Makievka, ďż˝n zona Muntilor Caucaz, ďż˝n 1949. Acum traieste ďż˝n Germania, la Berlin, de pe la sfďż˝rsitul anilor '70, ďż˝mpreuna cu sotia sa, Violeta. Desi legaturile sale cu familia au fost strďż˝nse, sotii Clapa, Ioan si Veronica, vizitďż˝ndu-l la fiecare doi ani, acesta habar nu avea de contractul de ďż˝ntretinere facut cu nepotii tatalui care l-a crescut de la vďż˝rsta de un an si jumatate. „Nu mi-au spus nimic, dar am constatat ca exista ďż˝ntr-adevar aceste acte. Mai mult, ca lucrurile sa se complice si mai tare, pe la mijlocul lui iunie, casa a fost ďż˝nstrainata de Vasile Clapa. M-am trezit cu un telefon ďż˝n Germania, de la vecini, ca vor s-o dea afara pe mama din casa. Am venit imediat ďż˝n Romďż˝nia si am demarat actiunea ďż˝n justitie pentru a anula toate aceste ďż˝ntelegeri. Pentru ca eu nu cred ca mama a stiut ce semneaza, mai ales ca sufera de Alzheimer, acum spune una, apoi trece la altceva, iar ďż˝n urmatoarele minute nici macar nu mai stie cu cine vorbeste“, a declarat Helmut Antalics. Judecatoria Roman are pe rol dosarul 2701/291/2007, ďż˝nregistrat pe 18 iunie 2007, ce are ca obiect anularea declaratiei autentificate semnate de Veronica Clapa, primul termen fiind fixat pe 15 octombrie.

Istoria se repeta

Veronica Clapa, ďż˝n vďż˝rsta de 82 de ani, si-a petrecut cinci ani ďż˝n lagarele sovietice, pentru simplul motiv ca era de etnie germana, svaboaica din Timis. Helmut Antalics a copilarit ďż˝n Roman, unde a facut scoala si liceul, dupa care a plecat la facultate ďż˝n Bucuresti si apoi, ďż˝n sfďż˝rsit, a reusit sa ajunga ďż˝n Germania. „Mama si tatal adoptiv au trait foarte bine ďż˝n Roman, au venit la noi ďż˝n vizita, foarte multi ani, au participat chiar si la darďż˝marea Zidului Berlinului. Deci a fost o armonie ďż˝n familie, pďż˝na la un anumit timp, cďż˝nd tata s-a ďż˝mbolnavit foarte tare. Mama are 82 de ani si este bolnava, cu pierderi de memorie si atunci au facut un contract de ďż˝ntretinere cu un nepot, Vasile Clapa. Acesta si sotia sa, Luminita, s-au ocupat, mai mult sau mai putin, de familia mea. ďż˝n cele din urma, datorita bolii de cancer care l-a chinuit o anumita perioada, tata a decedat, ďż˝n spital la Iasi, iar acesti nepoti au reusit, prin nu stiu ce masuri, sa-i smulga mamei o declaratie la un notar precum ca renunta la orice drepturi. Noi am fost ďż˝nstiintati de catre vecini ca aici se va vinde casa, am venit ďż˝n graba mare la Roman, am gasit niste acte pe la cadastru, dupa care am cautat un avocat, am introdus actiune de judecata, dar acest nepot, ďż˝ntre timp, a vďż˝ndut casa mamei. Acum dďż˝nsul vrea sa ne scoata cu forta din casa, cumparatorul, Anatoli Simionescu, probabil ca face presiuni asupra lui. Lucrurile mamei sďż˝nt date afara din casa, vom vedea care este situatia mai departe, dar ei nu au ďż˝nteles ca noi sďż˝ntem ďż˝n litigiu si ďż˝ncearca sa ne intimideze pe toate caile. Ni s-a ďż˝ntrerupt si curentul, ni s-a blocat usa, nu am avut acces la toaleta si la bucatarie, a ďż˝ncercat sa schimbe yalla de la intrare“, a declarat Helmut Antalics. Deocamdata, singurul sau plan, pďż˝na ce justitia ďż˝si va spune cuvďż˝ntul, este sa o duca pe mama sa ďż˝n Germania, unde aceasta mai are o sora. ďż˝n acest fel, batrďż˝na va ajunge, din nou, exilata, ca dupa razboi, de asta data datorita rudelor fostului sot, nu rusilor.

Surghiun sovietic

Veronica a petreacut cinci ani, 11 luni si 10 zile ďż˝n lagarele de munca sovietice, fiind deportata ďż˝n fosta URSS, la vďż˝rsta de 20 de ani, ďż˝mpreuna cu ďż˝nca doua surori, doar pentru faptul ca apartinea natiei germane. Cititorii nostri cunosc despre aceste ďż˝ntďż˝mplari, istorisite ďż˝n urma cu mai multi ani, pe cďż˝nd batrďż˝na era mult mai coerenta ďż˝n exprimare si a putut sa ne relateze toate chinurile ďż˝ndurate ďż˝n lagarul sovietic. „Eram acasa, ďż˝n Bacova, un sat din Banat, cďż˝nd au venit rusii si au cules toate familiile de nemti de-acolo. Totul s-a petrecut pe la mijlocul lunii ianuarie a anului 1945, iar eu mai aveam vreo trei luni pďż˝na sa-mplinesc 20 de ani. Tata deja murise, mama a ramas cu baiatul surorii mai mari, care a ajuns ďż˝n lagar, alaturi de mine si de sora mai mica. Ne-au adunat ďż˝n cladirea scolii, pe urma ne-au dus la Buzias, de unde ne-au ďż˝mbarcat ďż˝n vagoane de animale, cu paie pe jos, si asa am ajuns ďż˝n Rusia, ďż˝n lagarele de munca, unde am lucrat la carbune. Atďż˝t drumul acela, cďż˝t si anii petrecuti ďż˝n lagar au fost ca un iad si nu doresc acum nici serpii sa ďż˝ndure ce-am ďż˝ndurat noi acolo. Multi dintre cei care au plecat odata cu noi nu s-au mai ďż˝ntors acasa niciodata. Sora mea mai mare s-a-mbolnavit acolo, a fost trimisa ďż˝n tara unde, dupa vreo doi ani, a murit. Dupa aproape sase ani de lagar, la ďż˝ntoarcerea acasa, singura mama care m-a primit, cu bucurie, ďż˝n rest, nimeni n-a spus nimic despre suferintele noastre. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu“, povestea Veronica Clapa. Drept recunoastere a chinurilor ďż˝ndurate, statul romďż˝n i-a transformat cei cinci ani, 11 luni si 10 zile petrecuti ďż˝n lagar ďż˝n opt ani, 10 luni si 25 de zile de vechime ďż˝n munca, dupa care primeste o indemnizatie ce, oricum, nu poate acoperi o rana atďż˝t de adďż˝nca, sapata de vitregiile istoriei ďż˝n sufletul unei tinere de nici 20 de ani. Veronica Clapa a fost „la nemti“ ďż˝n mai multe rďż˝nduri, una dintre vizite petrecďż˝ndu-se chiar cu ocazia caderii zidului Berlinului, care se afla la circa 200 de metri de locuinta baiatului. Ramasese doar cu amintirile, multe dintre ele nu prea placute si ďż˝si ducea batrďż˝netile ďż˝n casa pe care a facut-o ďż˝mpreuna cu fostul sot, Ioan Clapa si cu Helmut, cu mďż˝inile lor, situata, pďż˝na nu demult, pe o straduta linistita din Roman.
FOTO: Batr�na are lucrurile aruncate �n curte, singurul sau sprijin fiind fiul din Germania