Gheorghe Zamfir: „Cred ca am transformat naiul �ntr-o faclie de unda sonora purificatoare“
„Naiul este un instrument divin, mirific, un instrument cu valente divine, un instrument cosmologic, care contine �n el toate secretele, codul c�ntecului rom�nesc si planetar. Este un instrument multimilenar, care traieste pe glia rom�neasca de peste sapte mii de ani. Si daca este al nostru, trebuie sa-l sfintim, asa cum a fost el sfintit �n istoria rom�nilor, si sa-l consideram ca simbol al sunetului nostru si ca purtator de lumina si sunet divin.“
Acestea au fost cuvintele cu care maestrul Gheorghe Zamfir �si �ncheia declaratia de presa de dupa concertul pe care l-a sustinut �n compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacau, dirijata de Ovidiu Balan, �n cadrul „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“.
Si cum Gheorghe Zamfir e un nume confundat cu naiul, ne-am propus ca, pornind de aici, sa discutam c�te ceva din toate. Dar, �n primul r�nd despre bucuria spirituala a sunetului si mizeria contemporana �n care, de voie, de nevoie, ne straduim sa stralucim.
„C�nd suflul lui Dumnezeu plutea peste ape...“
Reporter: Stimate maestre, cum se �mpaca originea pag�na a naiului, invocata chiar de dumneavoastra, cu spiritul crestin revendicat �ntre timp?
Gheorghe Zamfir: Pag�n este un fel de a spune, este o denumire care a fost data celor care au existat �nainte de crestinism. Dar si ei au avut credinta lor. Ei au crezut �n zei; care si ei au avut valoarea lor. Fiecare segment din natura a avut un zeu. Un controlor din cer care domina acel sector. Deasupra tuturor era Zeus. Crestinismul a adus unicitatea �n credinta care l-a pus numai pe Dumnezeu unic ca dominator si creator a tot ceea ce exista. Politeismul si monoteismul; din care, bine�nteles, a aparut trinitatea: Tatal, Fiul si Sf�ntul Duh. Prin crucea pe care Iisus a aratat-o omenirii ca element duhovnicesc, elementul rastignirii, elementul sacrificiului M�ntuitorului, prin care el ne-a luat �mpreuna, pe toti, ca sa ne m�ntuiasca. Prin varsarea s�ngelui sau. Si prin Sf�nta euharistie, care era p�inea, vinul si untdelemnul. P�inea era trupul M�ntuitorului, vinul era s�ngele si untdelemnul era elementul de �nchinaciune, de mir. El ne-a daruit �ntru salvare ... Tatal ceresc. Or, naiul, ca element de sfintire a sunetelor, tocmai din aceasta perioada pe care o numim noi pag�na si care a avut si ea valoarea ei. Ca daca pag�nismul, asa cum �l numim noi astazi, nu exista, crestinismul nu exista nici el. El s-a cladit pe elementul acesta pag�n si si-a consolidat baza pe acest pag�nism. Sau, cum l-as numi eu, antecrestinism. Or, �n partea aceasta a lumii, pe care o cunoastem din mitologia greaca, a existat acest „pag�nism“, adica un teritoriu al lui Pan. Pentru ca si marii filosofi, de la ... �ncoace, toti au fost paganisti. Adica toti au crezut �n zeul Pan, care la epoca aceea era zeu universal. Era zeul naturii, care reprezenta totul. Chiar acum, materialistii spun ca venim din natura mama. Dar natura mama de cine a fost facuta? Nu tot de Dumnezeu? �n Biblie se spune ca �n cele sase zile el a facut lumea. Cu totul. �n primele zile s-au dat apele la o parte, a facut pam�ntul, s-a uscat pam�ntul, au aparut florile, semintele copacii, pasarile, animalele... �n a sasea zi l-a facut pe om, si-n a saptea zi s-a odihnit. Toata splendoarea aceasta care se numeste creatia divina. Elementul sonor, muzical, a existat de la primele �nceputuri. C�nd suflul lui Dumnezeu plutea peste ape, acel suflu era cel din trestia care a aparut �n a treia zi. Si care a creat mai t�rziu naiul. Si daca Pan n-ar fi existat n-ar fi existat nici el. Pan era un zeu universal. Nu era numai zeul muntilor, apelor, padurilor ci si al animalelor. Toate faceau parte din spatiul acesta pe care Blaga l-a numit mioritic mai t�rziu. Ori, acest spatiu era spatiul rom�nesc. Al Traciei, care era cea mai mare parte de pam�nt a Europei.
Gradina Maicii Domnului
Rep.: Convingatoare explicatie.
Gh. Z.: Asa si este. Geto-daco-tracii au fost cel mai mare - nu pot sa-i spun imperiu, pentru ca nu eram �nca imperialisti cuceritori, asemenea gepizilor, ostrogotilor, hunilor, tatarilor, mongolilor, si altor popoare - popor sedentar. Cred ca ne-am nascut �n aceasta zona terestra si ne-am �mpam�ntenit aici. Noi am fost creati de Dumnezeu pentru acest loc si aici am ramas. Am o credinta foarte vie ca s�ntem rasa primordiala a omenirii. Socot aceasta zona a planetei ca fiind prima populata.
Rep.: Nu vi se pare o afirmatie �ntruc�tva hazardata?
Gh. Z.: Deloc! De pilda, Papa Jean Paul al II-lea, c�nd a venit �n Rom�nia �n 1999, la cobor�rea din avion a spus: Bine am venit �n gradina Maicii Domnului! Pai, daca �n conceptul Papei Jean Paul al II-lea, care a fost reprezentantul celei mai mari configuratii religioase dupa budism si ortodoxism, aici e gradina Maicii Domnului, e ceva. Catolicismul numara aproape cinci sute de milioane de credinciosi, iar cu ortodocsii fac cam un miliard. Budistii, evident, s�nt mult mai multi... India, China si restul Asiei... �nseamna ca aici este un centru spiritual, �nseamna ca cine a spus, ca profetie - si nu s�nt putini - de la Serafim la Calinic de Cernica si chiar Nostradamus - ca Rom�nia va constitui �n secolul al XXI-lea centru spiritual omenirii, nu a grsit deloc. Aici exista un fel de batalie, de razboi spiritual pe care Rom�nia �l va c�stiga cu certitudine. Si asa exista destule zvonuri ca americanii vor sa puna m�na pe aceasta tara, din toate punctele de vedere... Dar nu numai ei... si iudaicii... Pentru ca ei stiu ca aici va fi o mare batalie privind istoria spirituala a omenirii.
„Am fost uns si ales pentru aceasta misiune“
Rep.: Sa revenim la nai, maestre!
Gh. Z.: Da. Si pe acest teritoriu s-a nascut acest instrument. Deci �n sudul Traciei, sau �n nordul Greciei, �n Arcadia veche, unde s-a nascut si a existat zeul Pan. Or, daca ne g�ndim bine, si Apolo si Orfeu au fost tot traci. Si Dionysos a fost trac. Eu s�nt fericit ca acest instrument s-a nascut pe teritoriul care astazi este Rom�nia si ca spatiul mioritic cuprinde si acest instrument inserat �n spatiul mioritic, unde si-a desfasurat toata partea sonora de lumina si de divinitate.
Rep.: Considerati ca afinitatea dumneavoastra fata de acest instrument este una ancestrala, mostenita din generatii stravechi? Ca acolo se afla �n premisele existentiale ale radacinilor dumneavoastra?
Gh. Z.: Foarte t�rziu mi-am dat seama ca partea mea de sunet si partea mea de manifestare a fost predestinata si ca nu a fost �nt�mplator ca eu a trebuit sa aleg naiul sau, mai bine zis, ca naiul a trebuit sa ma aleaga pe mine si eu sa ma manifest �mpreuna cu el. Ca eu sa devin el si el sa se integreze total �n mine. Asta am �nteles-o abia pe c�nd aveam vreo patruzeci, patruzeci si cinci de ani. Or, acum, la v�rsta mea de saizeci si sase de ani, mi-am dat seama ca a fost o predestinare, ca am fost pe undeva - s-ar putea spune astfel - ca am fost uns si ales pentru aceasta misiune, dar s�nt sigur ca din viata mea anterioara, sau, mai bine zis, din vietile mele anterioare, alegerea a fost facuta �n acest sens. Adica nu a fost o �nt�mplare ca la paisprezece ani eu am descoperit naiul sau ca el m-a descoperit pe mine si ca ne-am unit si a trebuit sa mergem �mpreuna pe acest drum care s-a transformat �ntr-un drum de lumina, �ntr-un drum triumfal, de pacificare a poporului rom�n si a �ntregii lumi, unde eu am purtat partea mea de credinta si de lumina. Cred ca am transformat naiul �ntr-o faclie de unda sonora purificatoare.
Adevarata fata a politicului
Rep.: Aveti o cariera impresionanta, o stie toata lumea, ati avut perioade prelungi de glorie, dar ati avut si perioade mai putin faste, mai ales �n ultima vreme. Stiu ca s�nt multe lucruri pe care nu le spuneti, le reprimati �n dumneavostra... Un artist de talia dumneavoastra merita o recunoastere perpetua, fie si numai pentru simplul fapt ca s�nteti un creator de scoala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca s�nteti initiatorul unui gen de tratare muzicala absolut personal. Cu toate acestea, sau poate tocmai din aceasta pricina, ati avut si aveti �n continuare foarte multi detractori. Cum se poate?
Gh. Z.: Se poate pentru ca eu am fost un om, s�nt un om si voi fi p�na la plecarea mea de pe aceasta planeta un om care iubeste adevarul si care �l spune. Adevarul, �n felul �n care eu l-am aratat �ntregii tari si �ntregii lumi, a deranjat foarte mult pe unii.
Rep.: Cine s�nt aceia?
Gh. Z.: Am aratat adevarata fata a politicului. Politicul, care a decimat omenirea moderna si care o va decima �n continuare p�na c�nd o va lichida definitiv. S�nt si constienti si inconstienti. �nsa implicarea politicului �n toate domeniile de activitate ale omului si inclusiv arta si, �n speta, muzica, a dus la un dezastru total. Pentru ca ei, fiind o rasa de oameni egoisti, feroce, care nu �si dau seama de valori... Ei cred ca reprezinta valoarea. Tocmai din aceasta considerare falsa s-au nascut erori colosale care au dus la dezastrul �n care ne aflam. Dezastru si de ordin economic, dar mai ales spiritual. Or, eu am spus-o de la �nceput. C�nd am venit �n tara din exil m-am implicat �ntr-un asemenea fel �nc�t am zis ca vreau sa fac orice pentru poporul acesta. Sa-l readuc at�t c�t pot eu la linia de plutire si sa �ncerc sa salvez sunetul rom�nesc implic�ndu-ma �n viata culturala a neamului meu. A acelui neam care m-a nascut si pe care am intentionat sa-l readuc la constientizarea actului cultural si la renasterea sa.
Rep.: Ati reusit?
Gh. Z.: Nu prea. Am fost �nteles gresit, am st�rnit gelozii si invidii cumplite din partea unor detractori, politicieni mai ales, �n frunte cu Ion Iliescu si Nastase, care au creat o adevarata conspiratie �mpotriva mea. Un complot. Acesta este cuv�ntul. Un adevarat complot care urmarea distrugerea mea totala. De la imagine la munca mea de peste cinci decenii si poate s-au g�ndit si la anihilarea mea fizica. Dar nu mai traim, probabil, �n epoca asasinatelor. Cu toate ca ei m-au asasinat �n g�ndul lor si m-au lichidat �n tot ceea ce puteam sa fac pe linie de cultura. M-au �nconjurat numai de nemernici, de inamici, au creat un proiect, un plan criminal, demagogic de dezinformare si m-au eliminat din absolut toate actiunile �n care puteam sa ma implic pe linie culturala.
Tentatia pedagogica
Rep.: Va referiti, printre altele si la catedra de specialitate a Universitatii Nationale de Muzica?
Gh. Z.: Da, eu am visat la aceasta catedra �nca din anii '70 c�nd am fost solicitat de catre directorul Conservatorului din Paris. Numai ca, atunci fiind �n plina voga, nu aveam timp sa ma ocup de partea pedagogica. Dupa ce mi-am �mplinit misiunea pe care o aveam si m-am retras �n tara mea �n 1990, am facut tot posibilul sa ma implic �n aceasta noua forma de servire a patriei. M-am dus la Conservator si i-am propus rectorului de atunci - nu stiu cum �l chema... Lerescu, parca - sa facem o noua catedra, si el a zis ca nu �nfiinteaza clase de instrumente rudimentare. �n conceptul lui de muzician, naiul era un instrument rudimentar. Ce a urmat dupa aceea a fost o adevarata catastrofa, pentru ca Dan Buciu, care a devenit �ntre timp rector, �mpreuna cu decanul Serban Soreanu, figuri lugubre, figuri sinistre �n muzica rom�neasca, ce n-au dat nici un exemplu si n-au adus nici un aport la dezvoltarea conceptului muzical rom�nesc, dimpotriva, au transformat institutia muzicala pe care o conduc �ntr-o institutie de interese, de trafic de influenta, de abuz de putere, si �ntr-un clan mafiot �n care senatul nu stiu ce face, cum face si de ce face. Exista manifestari din ce �n ce mai vehemente din partea studentilor, cu care mai vorbesc si eu uneori, si care s�nt revoltati la culme de tot ceea ce se �nt�mpla acolo. Este trist sa se dea astfel de verdicte �n ceea ce priveste o institutie de arta care este considerata reprezentativa pentru muzica rom�neasca.
Democratia originala „made in Romania“
Rep.: S�nteti foarte pornit.
Gh. Z.: Ceea ce mi-au facut aceste doua persoane, mie personal, este cutremurator. Nu toata lumea, evident, pentru ca acolo s�nt si oameni de valoare, oameni importanti, profesori care au calitati exceptionale. Eu venisem acolo cu g�nduri sincere si minunate, entuziast, venisem impregnat de datele unei democratii europene, vestice, ca traisem la Paris treizeci si cinci de ani, am trait �n Canada cinci ani, �n Elvetia trei ani, foarte mult am c�ntat �n zona aceea, �n Germania, �n toata Scandinavia, deci eram arhiplin de conceptul unei democratii practicate de sute de ani. Or, sa spuna ei ca eu n-am reusit sa ma integrez �n democratia lor, aceea interioara a unei institutii pe care o conduc ca niste birocrati, ca niste tehnocrati, este cu totul si cu totul fals. Cred ca a fost un interes meschin, abject - asta este cuv�ntul - pentru ca eu sa fiu cooptat numai pentru a crea clasa de nai, �n timp ce ei deja stiau cine va fi profesor acolo. M-au tinut cinci ani de zile fara sa-mi dea catedra cu adevarat, fara sa ma implice si sa-mi dea titulatura. M-au facut sa-mi dau doctoratul, l-am dat de pomana, l-am luat cu „summa cum laude“, mi s-a acordat si un titlu de doctor honoris causa, ca dupa aceea, imediat, sa ma �nlature si sa puna o persoana lugubra, sinistra...
Rep.: Cine este?
Gh. Z.: Dalila Cernatescu, care nu are nici o cunostinta, n-are diploma de nai, n-a facut naiul cu mine, n-a terminat o scoala de muzica, a venit de la facultatea de pedagogie... Ea a fost pregatita �nca din anii '97, 98... Si-atunci Buciu si Soreanu au zis ca �l aducem pe Zamfir ca sa cream clasa, pentru ca ea n-avea atu, n-avea legitimitate. Si n-avea diploma. Era foarte greu sa obtina o diploma ad-hoc, sa o inventeze.
A fost un scenariu abject. Au facut un soi de examen, pe baza notei mele ea a fost transferata de la pedagogie la interpretare, unde a fost numita imediat titulara. Pe mine m-au tinut cinci ani fara titulatura. A fost introdusa �n Senat, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, a fost legitimata la interpretare, i s-a dat catedra, a fost numita titulara, a fost introdusa �n senatul Universitatii, i s-a dat �nca o catedra suplimentara de profesor de muzica de camera... Disciplina aceasta nici n-a existat la nai. Nimeni n-a compus pentru nai muzica de camera, dec�t Gheorghe Zamfir.
Hold-up cu studenti
Rep.: �n felul acesta ati ramas de izbeliste.
Gh. Z.: �n felul acesta s-a gasit un pretext. Eu am facut niste memorii la minister �n care am spus ca este inadmisibil ceea ce se �nt�mpla �n aceasta institutie. Cum a ajuns Dalila Cernatescu? Care s�nt secretele acestei manipulari, acestui abuz de putere si trafic de influenta pentru ca ea sa fie pusa �n locul meu? Mi-au luat toti studentii, am fost eliminat si studentii mei care trebuiau sa continue n-au mai facut cu mine, au ramas �nca trei din cei zece care vor termina �n anul viitor si �n felul acesta clasa mi-a fost anihilata si mi-a fost furata, ram�n�nd sub conducerea aceasta.
Rep.: Maestre, ati primit, totusi, lovituri, �n special pecuniare, si �n democratiile occidentale de care vorbeati adineaori. Cum s-a �nt�mplat?
Gh. Z.: Aceasta este o amintire foarte trista. As prefera s-o spun �n alt moment pentru ca, efectiv, n-am starea de spirit necesara pentru acest lucru. Credeti-ma!
Rep.: Am �nteles.
Gh. Z.: Deja ma doare enorm aceasta stare a faptului ca mi s-a luat catedra, ca mi s-au luat studentii si, ca dovada, vedeti ca studentii mei au venit la cursurile de maiestrie pentru a lucra cu mine.
Rep.: O dovada de solidaritate cu maestrul lor.
Gh. Z.: Da. Au venit sase studenti la cursurile de la Piatra Neamt si acest lucru ma bucura foarte mult. Ei si-au dat seama ca mai au enorm de mult de �nvatat. N-am intrat �nca �n adevarata fenomenologie si descifrarea codului secret al naiului divin. Voi �ncepe lucrul acesta �n aceste zile si �l voi continua �n anii care vor urma. Ei vor fi alaturi de mine si vor reprezenta adevarata clasa stiintifica a naiului rom�nesc.
(Va urma)
Articole similare:
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei religii a sunetului (I)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (II)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (III). „Maneaua a devenit o religie“
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (IV): Bun venit in tara lui OK!