Combaterea antisemitismului prin fotbal - Consideratii subiective la o �ntrunire OSCE
Organizarea �ntrunirii OSCE de la Bucuresti, onor prefatata de presedintele Rom�niei, domnul Traian Basescu, m-a implicat fara voie. Un foarte bun amic, Avinoam Bar Josef, ziarist israelian nascut �n Rom�nia si plecat de aici pe c�nd avea noua ani, m-a sunat ca vine trei zile la Bucuresti. El a ajuns de ceva vreme director general al Institutului Mondial Evreiesc, organism care emite, pe baza unor studii docte, prognoze, proiecte legate de evolutia poporului evreu si a comunitatilor evreiesti din toata lumea. Functia lui e mare, c�t sa te apuce ameteala. Avi a ramas �nsa acelasi. Comunicativ, modest, saritor c�nd ai nevoie de el. Te astept la aeroport, i-am zis. Drept pentru care miercuri seara m-am urnit de la resedinta mea de la S�ngeru, �n trening, cu directia Aeroportul „Henri Coanda“. Cursa EL-AL a sosit aproape de miezul noptii, timp �n care eu am reusit sa vad, �n holul de la parter, cu alti o suta de pasageri, meciul de fotbal Rom�nia-Slovenia. Arbitrul, israelian, pe nume Alan Yefet, mi s-a parut ca tine cu noi. Poate era o simpatie subconstienta, altfel arbitrul fac�ndu-si datoria. M-a socat strigatul unui suporter �nfocat si burtos de l�nga mine: „Bravo evreiasule! Esti de-al meu“. P�na atunci nu remarcasem ce natie este arbitrul.
A sosit amicul meu, cu nelipsitii lui nadragi de doc, cu o bluza lejera si o traista �n curea petrecuta peste umar. Mergi la mine? - l-am �ntrebat. Vin, zice el, dar nu acum. S�nt cazat, cu toate delegatiile, la hotelul... si mi-a indicat numele unei constructii gigant din centrul Capitalei. P�na nu ma �nhata astia (colegii de conferinta), hai sa m�ncam un mic undeva si sa bem o tuica. Este ritualul lui Avi. Bea un singur paharel de tuica pe care-l prefera oricarei alte bauturi. Mergem, zice el, la „Cocosatul“, un restaurant de prin Baneasa. �l �ntreb la ce mare reuniune participa. �mi da niste lamuriri despre tema pusa �n lucrare de OSCE, ceva cu rasism, antisemitism, toleranta, �ntelegere. Ma rog, nu insist. Pe drumul dintre Otopeni si Bucuresti, politie c�t cuprinde, girofaruri, tot tac�mul. Ne oprim la „Cocosatul“. Un politist tantos opreste masina mea, cu toate ca erau destule locuri �n parcare. „Avem o delegatie“, zice conspirativ omul �n uniforma. Nu puteti parca aici. Dar e loc de parcare, �l atentionez eu calm. Omul ram�ne intransigent. Insist. E vorba de o delegatie care participa m�ine la Parlament la o actiune OSCE? Da, �ncuviinteaza politistul. Domnul, care e cu mine, face parte din delegatie. Politistul ma masoara. �l c�ntareste si pe Avi. Nu punea mare pret pe capul nostru. Apare delegatia din interior si un barbat �n costum �l observa pe Avi. Se �mbratiseaza. Este ministrul de externe spaniol.
„Ma suni dupa miezul noptii sa ma �ntrebi cum �l cheama pe porcul ala?“
Spaniolul pleaca la hotel, noi plecam �n cautarea unui paharel de tuica si a unei perechi de mici �n alta parte, pentru ca �ntre timp „Cocosatul“ a �nchis. �i gasim �n cele din urma la o bodega, mituind ospatarul si bucatarul care tocmai �nchideau. N-aveau tuica (birt cu staif!), aveau �n schimb mici.
�l �ntreb c�te ceva despre actiunea de m�ine. Tin si eu o cuv�ntare, zice presedintele Institutului Mondial Evreiesc. Stii ce? - �i spun eu. Am aflat secretul antisemitismului, at�t c�t este, daca este, pentru ca eu ma �ncapat�nez sa cred ca rom�nii nu s�nt antisemiti. Fotbalul! Avi ma priveste nedumerit. �i povestesc scena din aeroport cu suporterii care au gasit fratietati formidabile cu „evreiasul“ care a arbitrat partida Rom�nia-Slovenia. I-am povestit si despre voturile care ne vin de obicei la Eurovision din Israel. Israelul ne da mereu puncte, iar rom�nii stiu ca acolo avem prieteni. Dar daca, ma �ntreaba Avi, fluiera gresit? Daca facea o gafa? Am raspunsul, i-am zis. Sa te fereasca Dumnezeu de ura microbistilor. Acum niste ani, prin 2003, jucam cu danezii un meci decisiv de calificare. Un arbitru elvetian ne-a furat la cel mai ordinar mod. Ura fata de el n-a murit �nca si multi rom�ni o transfera pe nedrept si elvetienilor, pentru ca arbitrul era elvetian. Vrei sa facem un pariu? - l-am �ntrebat pe amicul meu israelian. Eu nu mai stiu cum �l cheama pe arbitru, dar sun la primul microbist cunoscut. Mi-am sunat un coleg. Nu-i ziarist sportiv, ci politic. Cum �l chema pe ala care a arbitrat meciul Rom�nia-Danemarca? N-am apucat sa termin ca a urlat �n telefon: Urs Mayer. Ma suni dupa miezul noptii sa ma �ntrebi cum �l cheama pe porcul ala? OSCE desfasoara la Palatul Parlamentului o dezbatere interesanta. E acolo si amicul meu israelian. Mi-a spus ca va vorbi despre t�lcul �nt�mplarii pe care i-am povestit-o. Uneori ura de rasa, xenofobia, intoleranta se aprind din te miri ce. Altfel, cred eu si crede si el, oamenii s�nt buni.
P.S.: M-a amuzat teribila vigilenta a „organelor“ asigur�nd paza demnitarilor straini sositi la Bucuresti. Directorul general al uneia dintre cele mai importante institute evreiesti din lume a umblat cu mine si apoi singur pe strazile unui Bucuresti pe care l-a iubit de c�nd era copil. Nu l-a pazit nimeni, nu l-a atacat nimeni. Politia a avut grija doar sa nu-l lase sa intre �ntr-o c�rciuma fiindca nu parea prea elegant �mbracat.
|