CIMITIRUL BOSCHETARILOR
• boschetarii au transformat Monumentul Eroilor �n dormitor • ei lasa �n urma lor o mizerie de nedescris • certati cu bunul simt, dar prieteni buni cu alcoolul, boschetarii nu au nici un respect pentru somnul de veci al celor �nmorm�ntati �n Borzoghean • Desi cultul eroilor reprezinta �n toate epocile istorice un element fundamental al culturii umane, s�ntem nevoiti sa constatam, cu regret, ca �n contemporaneitatea rom�neasca un principiu uman fundamental este �ncalcat cu grosolanie. Preocupati prea mult de cele ale lumii acesteia, uitam prea usor ca nemurirea trebuie conservata. Chiar acolo, pe hotarul Borzogheanului.
Cimitirul „Eternitatea“ din Piatra Neamt a devenit raiul boschetarilor si cersetorilor. Pe l�nga faptul ca impertinenta lor nu mai are limite la pomeniri sau �nmorm�ntari, ei �mpieteaza si memoria eroilor, transform�nd monumentul �n dormitor. Recent, dupa ceremonialul depunerii de coroane de flori prilejuit de sarbatoarea „�naltarii Domnului“, un pietrean ne-a vizitat la redactie, solicit�ndu-ne sa fim martori la un adevarat si revoltator act de impietate sav�rsit la Monumentul Eroilor din cimitir. „Nu s�nt singurul care g�ndesc astfel. S�nt sigur ca lumea va fi foarte indignata. Nu e posibil ca, la numai c�teva ore de la depunerea de coroane, pe locul acesta sf�nt sa se petreaca asa ceva. Este o jignire adusa celor care s-au jertfit, este o jignire adusa populatiei unui oras care vrea sa fie respectat. Cum este administrat cimitirul? Cine se ocupa de acest lucru? Cum �si fac datoria cei care administreaza locul de vesnica odihna?“, s-a �ntrebat si ne-a �ntrebat, pe buna dreptate, cetateanul care s-a oferit, de altfel, sa ne si transporte la fata locului. A dorit doar sa nu-i fie publicat numele.
Trista maretie a mizeriei
Am oprit �n fata stadionului, an intrat �n incinta si ne-am strecurat catre monument. O parte din ceata de boschetari s-a risipit undeva �n �ntunericul din spatele monumentului, topaind - vorba lui Blaga - asemeni unor „iezi pe morminte �nalte“. Ne-am apropiat cu oarecare reticenta, dar am descoperit ca nu aveam de ce. Pe altarul de piatra, �n mijlocul maldarului de coroane si jerbe, chiar sub inscriptia plina de recunostinta consacrata eroilor („Viteji ce ati cazut pentru tara...“), luminati de flacara rosiatica a tortei, un barbat si o femeie dormeau ad�nc, cotropiti de vise, cosmaruri si alcool. Pozitia foetala a cuplului �ngemanat accentua si mai mult sentimentul de impietate. �n jur, risipite la �nt�mplare, sacose de plastic, o punga cu resturi ale unui ospat derizoriu, pahare de unica folosinta, pet-uri golite de bere la doi litri, iar �ntr-o coroana, provizia de bere si rachiu pentru ospatul de dupa binemeritata odihna. La sclipirile repetate ale blitz-ului aparatului de fotografiat, femeia a avut vaga tendinta de a reactiona, dar capul greu de bautura nu a avut puterea sa se ridice din capat�iul �nflorat. �ngaima ceva de ne�nteles si a cazut din nou �n abisurile somnului. Am �ncercat sa-i trezim partenerul de alcov, dar tentativa a fost sortita esecului. Omul nu era dispus sa acorde nici un interviu, asa ca, neput�nd face altceva, ne-am retras �nfiorati, las�ndu-i pe cei doi tolaniti �n patul de flori al coroanelor. Pentru a ne linisti putin constiinta, am �ncercat sa ne �nchipuim ca, �n somnul lor profanator, cei doi aud totusi, �n rastimpuri, sunetul �nfundat al inimilor celor cazuti sub brazda.
Viii cu viii...
Cazul este, trebuie sa recunoastem, profund revoltator. Ca si cetateanul care ni l-a semnalat ne �ntrebam, pe buna dreptate, cum �si fac datoria cei care au �n administrare cimitirul pietrean, c�t se c�stiga din aceasta �ntreprindere si cu ce argumente au obtinut concesionarea acestui loc. Cu toate ca, la prima vedere, este o afacere ca oricare alta, din care, evident, se c�stiga, s�ntem siguri ca �n clauzele contractului de administrare se regasesc, sau ar trebui sa se regaseasca, si cele care prevad asigurarea unui minim de paza pentru ca teritoriul vesniciei sa nu fie at�t de grosolan profanat. Stim, �n acelasi timp, ca sarmanii care se lafaiau beti �n urmele gloriei eroice nu au casa. Stim ca, din pacate, aspectul revoltator semnalat acum nu este nici singular, nici necunoscut vrednicilor administratori care au dovedit, �nca o data, ca principiul „viii cu viii, mortii cu mortii“ a fost temeinic �nsusit. Ba chiar, �n cazul acesta, parafrazat: „viii cu mortii, mortii cu viii“. Ma rog, cu unii dintre ei...
Slava Eroilor neamului!
Dupa ce am ajuns la redactie ne-am adus aminte de ceremoniile prilejuite de depunerile de coroane. De regula, la astfel de solemnitati se vine �n costum impecabil si cravata, pardesiu asortat, pantofi noi sau, dupa caz, uniforma de gala cu fireturi si chipiu de ceremonii. Miroase pregnant a parfum fin si tutun de calitate estompat de adierea cetinei si a florilor din coroane si jerbe. Invariabil, fanfara intoneaza solemnul „Presarati pe-a lor morminte ale laurilor foi...“ si oficialitati, parlamentari, consilieri locali sau judeteni, gradati cu multe stele, sefi de partide, reprezentanti ai institutiilor deconcentrate si influenti oameni de afaceri sau slujbasi de diferite ranguri, atenti la locul pe care trebuie sa-l ocupe �n protocolul bine �nsusit al ceremonialului, pasesc cu atentie si, nu de putine ori, cu gratie catre Monumentul Eroilor neamului, bucurosi ca, �n viata fiind, se pot �nvrednici a aduce prinosul de recunostinta celor care dorm sub brazda Borzogheanului. Pe r�nd, coroanele napadesc altarul masiv de piatra vegheat de inscriptia ce consfinteste recunostinta eterna si apoi, dupa salvele slobozite de plutonul ce �ncheie onorurile militare, smeritii care ridica gratitudinea la rang de spectacol se �mbarca �n limuzine zorind catre alte ceremonii. O vreme, locul este animat de c�tiva gura-casca si de politistii care asigura ordinea si linistea publica, apoi totul intra �n normal. Eroii, coplesiti de onoruri, coroane si jerbe reavene, ram�n sa-si doarma somnul linistit la care au dreptul. P�na spre seara, c�nd �nsemnele teritoriului sf�nt al eternitatii s�nt napadite de cete de oameni fara capat�i.
|