E ceva sa furi moastele Sf�ntului Gheorghe!
Rom�nul, care poarta prin Europa blazonul celebritatii speciale de a fi sterpelitor de portofele, �si sporeste faima acasa printr-un furt special, comis zilele trecute. N-au spart ca americanii din Texas o banca, n-au jefuit o caleasca cu bijuterii si n-au desprins vagonul din coada al unui tren cu halvita. O banda, neidentificata �nca, a sustras icoane si odoare sfinte din Catedrala Sf�ntu Gheorghe din municipiul Giurgiu. Am mai scris despre furtul, deja banal, al cutiei milei. Cutia milei, cu banii saracuti adunati �n ea, a potolit setea multor cheflii, declarati de religie ortodoxa, care au desertat maruntisul pe tejgheaua primului birt. Setea la rom�ni e, precum se vede, mai puternica dec�t teama fata de m�nia Celui de Sus. Furtul de la Giurgiu n-ar �nsemna �n sine o stire de presa iesita din comun. S�ntem tara �n care taranii si-au demontat si carat acasa marile sisteme de irigatie din sud, facute cu bani grei si specialisti adusi din Anglia �n vremea �mpuscatului. Desertul din Baragan si Oltenia, din ce �n ce mai extins, le bate obrazul sterpelitorilor inconstienti, primii care realizeaza acum ca si-au taiat craca recoltei de sub picioare. Prostia se plateste �n zeci de mii de hectare de Sahara rom�neasca. Nu poate fi o stire speciala �n tara �n care flota Rom�niei a disparut �ntr-o noapte, nu �nghitita �n Triunghiul Bermudelor, ci la mesele ruletei spagii. Nu poate fi o stire �n conditiile �n care un procent �nsemnat din politicienii Rom�niei, �ncep�nd cu primarii, trec�nd prin guverne si Parlament si sf�rsind chiar cu seful statului, au atingeri repetate si dureroase cu Parchetul. Acolo, niste prapaditi au furat si ei un crucifix si trei icoane, ce mare br�nza! Vor fi prinsi si p�na c�nd �i va bate Dumnezeu vor face cunostinta cu confortul de cinci stele al Rahovei. Stirea �ncepe sa fie stire de presa �n momentul �n care aflam ca hotii care, dupa toate probabilitatile, nu s�nt musulmani sau budhisti, ci crestin-ortodocsi, au subtilizat si moastele Sf�ntului Gheorghe, cel omor�tor de balaur. Sf�ntul lacas din Giurgiu se m�ndrea cu fr�nturi osoase din scheletul marelui martir care a trecut prin cazne cumplite p�na a fost decapitat pentru curajul de a-si proclama, �n vremuri ostile, credinta �n Dumnezeu. Politistii opineaza ca hotii, �n iuresul lor acaparator, n-ar fi vrut sa fure falangele sau tibia Sf�ntului, ci doar cutia argintata �n care erau pastrate. Nu ca nu i-ar fi interesat valoarea, dar cine cumpara la talcioc sau la birt un os �nnegrit, m�ncat de vreme? O fi al lui Sf�ntu Gheorghe sau din recuzita studentilor de la medicina? �n consecinta, comertul clandestin cu oase de sf�nt este aproape imposibil.
Observ infiltrarea elementului religios �n SRL-urile care au ca obiect de activitate, cum zicea cineva, valorificarea votului popular. Gigi Becali, care nu-i muncit de geniu politic, dar are stiinta mituirii multimilor, a urcat spectaculos cu partidul lui cumparat �ntr-o seara, de la zero absolut la peste zece la suta din optiunile alegatorilor rom�ni. Traian Basescu, presedintele care face tot ce-i doreste inima cu votul rom�nilor, model�ndu-i ca pe o plastilina, recurge si el de la un timp la stratagema religioasa. Dincolo de referendumul c�stigat „prin voia Celui de Sus“, presedintele si-a �ncarcat agenda cu vizite la praznuiri de lacasuri sfinte, nu iarta marile adunari religioase, nu se sfieste sa stea batos �ntre popi si protopopi. Biserica, �n optiunea rom�nilor, ram�ne �mpreuna cu armata, pe primele locuri ale �ncrederii. Iata �nsa catastrofa de la Giurgiu, pentru ca altfel n-o pot numi. Rom�nii fura moastele Sf�ntului Gheorghe. Sterpelesc niste oase de sf�nt, omor�t de romani acum aproape 1700 de ani, ocrotitor de armate si strivitor al balaurului diavolesc. Negasindu-le �ntrebuintare, hotii au pastrat pesemne cutia si au aruncat pe maidan, la c�ini, oasele. Sa nu te cutremuri? Si atunci cum sa-ti mai concentrezi campania electorala, cu sorti de izb�nda, pe tema religioasa? �i pl�ng, iata, pe domnii Becali si Basescu nevoiti, pesemne, sa se reorienteze din mers �ntr-o tara, Dumnezeule, at�t de imprevizibil schimbatoare.
|