Taran si cal, sub jungherul aceluiasi fulger

La mijlocul saptam�nii trecute, o televiziune, nu stiu care, �ntre balmajeala at�tor stiri politice, a scapat informatia, cu imaginile �nsotitoare de la fata locului, ca un taran din Podisul Transilvaniei a fost omor�t de un fulger. Omul zacea �n tar�na, cu palmele �n sus, murdar de noroi, udat de ploaie, cu imaginea hidoasa a mortii zugravita pe chip. Alaturi, �ndoit sub biciul ceresc de foc, zacea calul, mort si el. Reporterul n-a �nvrednicit animalul, �ntovarasit prin sudoare cu omul si uniti, iata, ca de at�tea ori, si �n moarte, cu nici un cuv�nt. Doar imaginea a grait. Iar ea era socanta �n tragismul ei explicit. �ntre cei doi morti, trazniti �n plina zi pe c�mp, zacea cu ciocul metalic �n pam�nt lighioana preistorica a plugului sau a raritei. De sute si mii de ani, taranul rom�n, �mpreuna cu calul sau boii lui, r�ma coaja crapata a pam�ntului �n care v�ra seminte. Se roaga apoi Dumnezeului din ceruri pentru ploaie. Restul �l face el - prasit, plivit buruieni, �ngrasat pam�ntul cu balegar, cules, atunci c�nd e cazul si de multe ori nu e, recolta. Imaginea tragica dintr-un sat transilvan, de l�nga Sibiu parca, ar putea face �nconjurul lumii. Oricum, �n nici o tara a Europei de Vest nu vei mai �nt�lni tarani ar�nd pam�ntul cu plugul tras de cal sau boi. Masina a iertat sudoarea animalului si a �mputinat-o pe cea a taranului devenit fermier, mecanic, inginer de productie agricola. Coarnele plugului de Ev Mediu, metalice si negre, au atras din cer jungherul unui fulger ucigas. Omul si calul au murit pe loc. C�teva fete blege, de oficiali locali si asistente medicale plictisite, constata, ca de at�tea ori, ca nu mai e nimic de facut.
De sute de ani viata taranului rom�n nu s-a schimbat. Aceleasi unelte, aceeasi saracie, aceeasi munca �n van. Truda de supravietuire. At�t si nimic mai mult. Noutatea e ca azi taranul e privit, furnica ne�nsemnata pe tipsia c�mpiei, din elicopter. Elicopterul cara pe deasupra trudei lui sarace politicieni care-l evalueaza si vorbesc despre el la televizor. Despre cai nu vorbesc. S�nt aceiasi cai care au luptat si murit la Vidin, la Marasesti si Oituz si mai demult �n razboaiele lui Stefan sau Mihai. S�nt caii �mpunsi de sulitele vrajmase �mpreuna cu calaretii lor. S�nt caii Asaltului de la Plevna, nechez�nd a moarte, loviti de obuze si srapnele, deodata cu calaretii lor, care erau, de cele mai multe ori, tot tarani. S�nt boii pictati de acelasi Grigorescu, �n imagini idilic-pastorale. Imaginea fotografica a taranului omor�t l�nga Sibiu, �mpreuna cu calul sau, �n mai 2007, �ntr-o tara a Uniunii Europene este cutremuratoare. Expediata prin electronica moderna spre patru zari, va cutremura lumea. Lumea civilizata nu stie ca noi zg�riem pam�ntul cu ustensile tractate de cai. Un ziarist din Olanda se arata, acum c�tiva ani, uluit ca noi cosim f�nul cu coasa manuala. Ca ne spetim, din zori p�na-n noapte, pe pantele dealurilor, pentru o capita de f�n. La voi n-a fost descoperita masina de tuns iarba? Tunsul dealurilor, pline cu maracini, cu ravene si rupturi, cu denivelari care nu permit mecanizarea era identificata de confratele meu de condei cu tunsul gazonului, �mprejurul unui castel de lord. Gazonul taranului rom�n contine ciulini. Moartea, miercuri, �n urma unei furtuni venite din senin, a unui taran si a calului sau, ambii gasiti pe c�mp, �ntr-un amestec de tar�na, sudoare si ploaie este cea mai socanta imagine pe care am vazut-o, dupa lungi si obositoare zile de exclusivitati politice, pe micul ecran. Paradoxal, �n imaginea acestei morti era multa viata. Abia astfel viata adevarata a satului rom�nesc, cel survolat din elicopter, cel utilizat ciclic �n campaniile electorale, vine peste noi. Ca un geamat mut, ca o sudalma.