Alungati sub... Pietricica
• o femeie si doi copii minori dorm la poalele Pietricicai • cele trei suflete au fost evacuate din locuinta marti, 22 mai • „nu vreau dec�t sa fiu lasata �n pace, sa-mi cresc copiii; daca mi-i ia cineva, cu cutitul acesta ma omor“, a declarat mama, disperata ca i-ar putea pierde pe cei doi minori • O tragedie se petrece �n orasul de la poalele Pietricicai - o femeie si doi copii minori stau sub cerul liber, cu boarfele puse �n cutii si mobila pe iarba, �ntruc�t au fost evacuati din locuinta. Povestea nu este singulara �ntr-o Rom�nie a mileniului trei, marcata de fram�ntari politice si de luptele pentru ciolan. �n vreme ce mai marii tarii nu mai stiu ce sa faca de bine, oameni simpli, care nu vor dec�t sa-si duca soarta asa cum le-a fost ea harazita, ajung sa doarma la marginea strazii pentru ca n-au bani nici macar sa plateasca apa rece care curge la robinet. Asa s-a �nt�mplat cu Niculina Pantazic, o femeie a carei soarta nu s-a intersectat cu norocul nici macar o secunda, �n cei 33 de ani pe care �i are. Odata cu ea au fost scosi afara ca niste masele stricate si cei doi copii minori - Bogdan si Gabi. P�na acum doua zile au stat �ntr-o garsoniera de pe Aleea Tiparului, �n blocul C2, ap. 74. Au adunat aproape 7.000 de lei (70 milioane de lei vechi) datorii la �ntretinere si femeia a fost data �n judecata. Prima sentinta de evacuare a aparut pe 27 ianuarie. I s-a dat voie sa mai stea p�na pe 20 martie, iar saptam�na trecuta ar fi trebuit sa fie scoasa �n strada. Dar a avut noroc ca a fost �naltarea si evacuarea s-a am�nat c�teva zile. P�na marti, 22 mai, c�nd au fost fortati sa scoata totul �n strada. „Nimeni sa nu se apropie de mine, sa-mi ia baietii. Nu vreau dec�t sa fiu lasata �n pace, sa-mi cresc copiii; daca mi-i ia cineva, cu cutitul acesta ma omor“, spus femeia c�nd a vazut ca ne apropiem de ea. I-am explicat ca n-avem treaba cu copiii ei si atunci s-a mai potolit. Se �nv�rtea de zor �n jurul a ceea ce i-a mai ramas - o canapea pe care a cumparat-o cu ultimii bani de la un vecin ca sa aiba pe ce dormi c�t sta afara, un pat care daca va mai fi mutat o data nu va mai ram�ne mare lucru din el, sifoniere si cutii cu haine, o cada �n care daca ar fi avut apa s-ar fi spalat si ea, si copilasii.
Crescuta prin casele de copii
Niculina a crescut prin casele de copii, departe de dragostea parinteasca si linistea unui camin. „Eu n-am parinti. N-am frati, n-am surori. Poate daca as fi avut mama si tata as fi primit o educatie. Pe mine m-au crescut strainii �n casele de copii. De asta nu vreau sa-mi dau baietii. Nu-i dau c�te zile voi avea. Am cheltuit milioane peste milioane ca sa-i operez, pentru ca am�ndoi au avut mari probleme. Dar pentru copiii mei fac orice. De aceea am pierdut casa. Am lasat sa ma acopere datoriile, neplatind �ntretinerea, dar sa-i fac oameni pe ei. Lasati-ma sa traiesc alaturi de ei. Aici vreau sa dorm, sa cada ploaia pe noi, numai sa nu ne desparta nimeni. As putea at�tea sa spun, dar ma tem de cei care au putere �n orasul acesta. M-au amenintat ca-mi dau foc la ceea ce am adus aici“, spunea femeia pl�ng�nd �n hohote, lacrimile ud�ndu-i hainele de pe ea. �n ciuda zbuciumului femeii, Bogdan, baietelul de noua ani, mosmonea ceva pe patul de pe iarba. �i adusese cea care i-a dat viata niste carti de joc, c�teva creioane carioca si alte c�teva maruntusuri cu care �si facea de joaca. „El nu �ntelege ce se �nt�mpla aici. Traieste �ntr-o lume a lui. Habar n-are ce se petrece. Are probleme cu capul. A fost operat la cap si i s-a stabilit handicap de gradul III. Abia pe la patru ani si jumatate a �nceput sa vorbeasca. Dar ma chinui asa, �l �nvat sa se poarte, sa nu fure, �l educ asa cum pe mine n-a avut cine sa ma educe. A avut mari probleme la picioare si l-am operat pentru proteze. Acum merge fara probleme“, a mai spus mama. Am �ntrebat-o cum �l cheama pe copil si acesta, fara sa ridice ochii de pe jucariile lui, ne-a spus cu o voce impasibila - Mihai Bogdan Ianos. Parca indiferenta din vocea lui fata de pl�nsetele de disperare ale mamei au facut ca situatia sa fie si mai cutremuratoare. Niculina l-a pus sa ne arate semnele ramase dupa operatii si atunci chiar ca ne-a luat cu fiori pe sira spinarii. Copilul are c�te o cicatrice pe fiecare picior, de la genunchi si p�na la sold. Apoi am vazut si operatia de la cap - o cusatura lunga de circa cincisprezece centimetri, care porneste de la ceafa p�na spre v�rful capului. „Uitati-va ce mi-a facut mie barbatul“ - a zis femeia batuta de soarta. Si ne-a aratat burta pe care au ramas pe viata urmele lamei de cutit. Acelasi cutit care a taiat-o si la frunte, si pe o m�na, si-n palma. Celalalt copil al Niculinei, Gabriel, este elev �n clasa I la Scoala Elena Cuza. Femeia zice ca a vrut sa-l dea la o scoala buna, de centru. Si dovada ca este un copil bun stau calificativele exceptionale pe care le colecteaza zi de zi. N-a anuntat-o pe �nvatatoare ca marti venise la scoala de sub poala padurii si nu de sub un acoperis... I-a fost rusine si lui, si mamei. „Nu mai sper nimic. Primaria mi-a dat o data locuinta sociala si nu mai am dreptul la o alta locuinta. Dar am fost amenintata ca mi se vor lua copiii si daca se va �nt�mpla asta, eu �mi voi lua zilele. Nu beau, nu fur, nu fac rau nimanui, dar cu cutitul asta, cu care am fost taiata de at�tea ori, �mi voi lua zilele. Mi-am v�ndut casa nu pentru ca asa am vrut eu, ci pentru ca asa am fost fortata sa fac. Banisorii primiti au fost luati de Vasile Pantazic si s-a dus �n Timisoara cu ei“. �ntr-adevar, pe o masa scorojita, statea un cutit cu care femeia a fost de multe ori amenintata ori taiata de cel cu care a trait alaturi ani la r�nd, Vasile Pantazic. Acum, acesta s-a mutat �n comuna Grabat, �n judetul Timisoara, unde are mai multe rude. Mai prin primavara, acolo i-a tinut timp de doua luni pe cei doi copii ai Niculinei, pe care i-a pus la munca pentru a-si justifica m�ncarea. „Mi-a furat copiii si i-a pus sa munceasca pentru neamurile lui. Copilasii mei smulgeau iarba pe care o dadeau la porci. Si pe porci i-au botezat ca pe baieti - Gabi si Bogdan. M-am dus cu trenul, numai eu stiu prin ce am trecut, ca sa-i aduc �napoi. M-am dus la Politie ca sa reclam rapirea si am fost bruscata de oamenii legii pentru ca s�nt o femeie amar�ta si nu prezint credibilitate. Dar acum am copiii l�nga mine. Recunosc ca nu am bani, pentru ca nu mi se da alocatie; asa au decis unii. Primesc 1,5 milioane de lei pensia baiatului cu handicap“, a mai spus femeia care n-are nici bani de-un colt de p�ine. Oamenii trec, se uita mirati, altii �ntorc capul �n partea cealalta, g�ndindu-se ca acestia s�nt nenorocitii care trag societatea �n urma. Plecam de la Niculina si copilul care alerga pe l�nga calabal�cul de pe iarba si vedem ca femeia, din grija pentru baieti, a demontat un dulap si cu usile ori rafturile lui a acoperit gurile de canal care lipsesc de ani de zile la marginea padurii de pe Pietricica. „Ma tem sa nu cada copiii �n vreun canal. De aceea am desfacut dulapul“, a mai spus femeia.
Necazurile �i unesc
Mai multe colege cu care Niculina si-a trait copilaria �n casele de copii au aflat de tragedia acesteia si au venit sa vada cu ochii lor cum sta situatia. Una a adus �ntr-o punguta trei covrigi. Doi lei mai avea �n buzunar si s-a g�ndit ce ar putea cumpara ca sa aduca fiecareia dintre cele trei guri flam�nde c�teva �mbucaturi. Bogdan a vazut-o de la distanta si a alergat �n �nt�mpinarea ei. Si-a luat covrigul si a muscat cu putere din el. �l tinea cu am�ndoua m�inile si �n c�teva clipe l-a �nghitit. Niculina avea sa plece la cantina de ajutor social, acolo unde primeste c�te doua portii de m�ncare. Copilasii ei, cei mai nevinovati din toata aceasta poveste, au luat masa la iarba verde. Dar nu pentru ca ar fi iesit pe vreun deal, ci pentru ca acolo s-a mutat casa lor. Pe marginea strazii, la umbra copacilor de pe Pietricica.
|