Acolo unde fata locului explodeaz�
Jurnalistii au, ca si minerii, l�pt�resele sau marinarii, o zi, zice-se, a lor. Ziua Presei pic� pe 3 mai �n toat� lumea, iar marcarea ei se face de obicei formal. Nu se organizeaz� defil�ri, presedintele de tar� nu tine discursuri, iar femeia de serviciu nu se omoar� cu m�tura mai abitir la intr�rile redactiilor �n zi, vezi Doamne, s�rb�toreasc�. Forurile mondiale ale breslei trimit de obicei un comunicat sec, cu morti si r�niti. Ultimul bilant, cel pentru anul 2006, indic� 110 ziaristi morti �n accidente de munc�. A nu se �ntelege c� le-a c�zut grinda pixurilor �n cap sau si-au rupt mortal piciorul sc�p�nd din brate obuzul aparatului de filmat. Ei au murit la locul de munc�, asa cum mor soldatii. Locul de munc� nu este neap�rat redactia, ci o transee din Irak, o pester� din Afganistan, o piat� din Kosovo. Acelasi bilant contabilizeaz� 136 de jurnalisti arestati de autorit�tile t�rilor respective. Nici o aproximare a celor b�tuti la mitinguri, cotonogiti pe str�zi, asteptati cu ranga �n usa blocului. Imposibil de �ntocmit un bilant al ziaristilor �njurati si m�sc�riti la telefon, amenintati printre dinti, cu ur�.
Si totusi meseria noastr� figureaz� �n clasamentul primelor puteri din stat si din lume. A patra, a cincea, a cincisprezecea, aproape c� nu are important�. Meseria noastr� face pielea g�inii pe unii politicieni, nelinisteste viata autorit�tilor, produce multora insomnii. C�nd esti dat la gazet�, �n urma unei investigatii jurnalistice precise si nemiloase, nu ti-e bine.
Marele jurnalist Tudor Arghezi spunea c� ziaristul este argatul opiniei publice. Nu se poate o definitie mai precis�. Asa e. Te recompenseaz� pe m�sur� opinia public�? Este opinia public� un platnic generos? De cele mai multe ori nu. S�nt gazetari cu isc�litur� cunoscut�. L-am citit pe unul, pe cutare. N-am citit articolul cutare, ci l-am citit pe Icsulescu. El e un nume, a izbutit s�-si deseneze, �n constiinta public�, personalitatea. Multi, �ns�, r�m�n anonimi o viat�. Cititorul palpit� citind o anchet� cu dezv�luiri strivitoare, dar uit� s� citeasc� isc�litura de dedesubt, r�m�n�nd indiferent la identitatea truditorului. Opinia public�, al c�rei argat esti, pretinde de la tine, �n schimb, totul. Transmiti din Irak? Apoi fii acolo unde explodeaz� bomba, unde sar �n aer cartilagii si mate si oase. Dac� sar �n aer si oasele tale, nici o pagub�. Din armata presei, gata mereu de voluntariate, te va �nlocui imediat altul. Opinia public� nu asteapt�. Opinia public� nu are r�bdare. Opinia public� nu va suspina pentru cei 110 ziaristi morti �n 2006. Cifra devine abstract�.
Ziaristul e dator, spuneam, s� fie mereu la fata locului. Iar fata locului de multe ori explodeaz�. Dac� nu esti la fata locului care explodeaz�, nu esti ziarist. Explozii, uneori la fel de periculoase, se petrec �n viata politic� a unei t�ri. Si acolo trebuie s� fii pe faz�. Si acolo trebuie s� fii �n transee. Si acolo poti fi �n pericol. Numai astfel relatarea ta, comentariul t�u, reportajul t�u, vor fi demne de atentie. Opinia public� e nemiloas� si pl�teste prost.
Dar de ce, m-ati putea �ntreba, s� pl�teasc� opinia public�, fie si cu recompensa unei comp�timiri? Ce, ziaristii nu-s salariati? N-au patroni, societ�ti de pres�, mai mult sau mai putin b�noase, �n spate? Au. Din p�cate, salariile din pres� s�nt departe de a acoperi riscurile asumate ale meseriei. Ale acestei meserii f�cute cu pasiune si onestitate. Doar despre p�lmasii ei vorbesc azi, fiindc� altfel exist�, si �ntre noi, vorba cuiva, „jartele“, tic�losi, mercenari, nontalente. Pe 3 mai nu e si ziua lor. La multi ani celor r�masi �n viat�! Fie-le t�r�na usoar� celor 110 colegi de breasl� morti �n 2006.
|