R�su'-pl�nsu'
Viata politic� din Rom�nia seam�n� izbitor cu o omlet�. �nghite de toate, �ntr-un amestec bizar de ou� sparte, jum�ri strepezite si zarzavaturi. Genialul poet Nichita St�nescu inventase (el, nu?) r�su'-pl�nsu', definitie care se potriveste perfect statului pe muchie, �ntre dou� pr�p�stii. O lectie scolar� de recapitulare, necesar� pentru consolidarea cunostintelor, ne este livrat� de c�teva televiziuni. Emisiunile recapitulative �ncep cu imaginea presedintelui Traian B�sescu, �nvelit portocaliu, care, �ntr-un av�nt molipsitor, strig�: „S� tr�iti bine!“. Chipul presedintelui degaj� c�ldur� si bucurie. Talentul s�u formidabil de a convinge, chiar dac� ar spune c� p�m�ntul e p�trat, iar vaca d� lapte prin v�rful cozii, a convertit bucuria individual� �n bucurie colectiv�. Peste jum�tate dintre rom�ni l-au aplaudat si crezut. Nu stiu c�t depinde traiul bun de o zicere prezidential�. Oricum, unii, care au biruit �n afaceri, care au prins slujbe mai s�n�tos remunerate, o duc fireste mai bine. Altii, si nu-s putini, o duc mai prost. Pl�nsul si r�sul se �ngem�neaz�.
Ceva m� face s� cred c� sturlubaticul nostru presedinte, sem�n�nd adesea cu un satir mitologic, pus mereu pe sotii, otr�vuri si dr�c�rii, a �nceput s� cam treac� de la r�s (varianta care l-a consacrat este h�, h�, h�) la pl�ns. Nu pl�nsul teatral de la falsa �nmorm�ntare politic� a lui Theodor Stolojan, nu pl�nsul fericit de operet� de la intrarea �n Uniunea European� c�nd se bucura p�n� la lacrimi de norocul care a dat peste generatiile tinere, ci un pl�ns interior cu sughituri. Cum s� pl�ngi pe dinl�untru cu sughituri? Uite asa bine!
Un sondaj de ieri ni-l indic� pe Traian B�sescu �ntr-un top al �ncrederii care vehiculeaz� procente �ntre 30 si 40 la sut�. Un alt sondaj �l coboar� si el �n optiunile electorale cu 5 la sut�, �ntr-un interval extrem de comprimat. Stilul s�u de a-si asasina, deopotriv�, adversarii si oamenii cei mai devotati ne aduce informatia crud� c� doamna Adriana S�ftoiu, care �i st� al�turi de ani si ani, cu un devotament demn de o cauz� mai bun�, si-a depus demisia. Nu c� a vrut ea, ci c� a fost, prin umilint�, �mpins� s-o fac�. Un gazetar care stie, pesemne, chiar de la doamna S�ftoiu declara asear� pe un post de televiziune c� presedintele a chemat-o pe fosta noastr� coleg� de pres� �n birou si, congestionat de furie, i-a pus �n brate o caset� cu �nregistrarea unei convorbiri telefonice �ntre consilier� si ministrul Blaga. Ambii au fost catalogati �n timp ca servitori p�n� la moarte, p�n� la mistuirea de sine ai presedintelui. Ce puteau unelti cei doi sfetnici? N-au uneltit nimic. Au pomenit numele sacru, f�r� reverenta de rigoare, al Elenei Udrea. E ca si c�nd te-ai cocota cu bocancii plini de noroi �n patul presedintelui.
C� o fi asa, c� n-o fi asa nu bag m�na �n foc. Ceea ce stiu este c� unul dup� altul, cei care au crezut �n steaua lui Traian B�sescu si-au luat lumea �n cap, umiliti, sc�rbiti, decisi s� uite si s� nu mai �ntoarc� privirea �napoi. Asa au plecat Plesu, Renate Weber si altii. Pagub�-n ciuperci, a zis B�sescu. Dar ce te faci c�nd �ncepe s�-ti plece poporul?
�mi aduc aminte o discutie cu Mioara Roman, sotia fostului premier, acum abandonat� de consort. „Dac� iese presedinte B�sescu eu p�r�sesc tara“, mi-a spus. Am re�nt�lnit-o dup� alegerea lui B�sescu. De ce nu pleci Mioara, am �ntrebat-o. N-am bani, mi-a r�spuns ea. Dac� as avea si mi-a indicat o sum� pe care n-o mai tin minte, parc� o sut� de mii de dolari, m�ine as pleca. Sotia fostului demnitar mi-a povestit cum venea la ei �n cas� B�sescu la miezul noptii si ea �l dregea cu o ciorb� acr�. Primul lucru pe care l-a f�cut ca primar general a fost s�-i dea fiica afar� din spatiul comercial pe care �l �nchiriase.
Nu stiu c�ti democrati �i mai s�nt cu adev�rat fideli lui Traian B�sescu. PD, la cel mai umilitor mod posibil, este c�rat �n aventurile politice ale lui Traian B�sescu. Dar dac� esueaz� Traian B�sescu?
La Cotroceni, nu stiu de ce, dar mi se arat� �n zatul imprevizibil al pixului lacrimi multe. B�sescu va �nv�ta s� pl�ng� cu adev�rat. Pl�nsul este dureros, mai ales c�nd constati c� poporul la care esti preg�tit s� apelezi mereu ca la o arm� distrug�toare, �ncepe s� devin� o abstractiune.
|