 Mello implicit
Pu�ine de spus despre cel de-al doilea spectacol al Festivalului, Cheek to cheek, de Jonas Gardell, tradus� din suedez�, se pare, special pentru acest spectacol de Carmen Vioreanu �i pus� �n scen� - cam simplist, cam �col�re�te - de Radu Ifrim la Teatrul Nottara. Spectacolul pornea din start cu un handicap, acela al subiectului b�t�torit. Este, �ntr-adev�r, „la grani�a dintre tandru �i grotesc“, cum spunea flutura�ul introductiv, celebra tem� a actorului care mai sper� �n miracolul unui come back �i se drogheaz� cu automatele „alint�turi“ ale vedetei, convins c� acestea s�nt seva necesar� artistului din el, dintre ele, cea suprem� este visul sinuciderii. �n rest - galeria de personaje inten�ionate a fi ciudate erau �i ele cam b�t�torite de folosin�a �ndelungat� �i de o tratare cam simplist� a temei, suferind mult de previzibilitate, distructiv� atunci c�nd vrei s� �ochezi. Toate acestea, asezonate cu muzic� arhicunoscut� de �ansonet�-varieteu (titlul �nsu�i aminte�te un �lag�r al anilor treizeci, Judy Garland era divinitatea ce patrona spectacolul, apoi Edith Piaf & co �i ilustra�ia muzical� ce nu reu�ea a fi m�car obsedant�, Somewhere over the rainbow �i restul, de care publicul de azi nu mai face haz). Pe scurt - un spectacol de turneu, numai bun de venit cu el la Piatra Neam�. Poate, totu�i, nu �n Festival. Pentru astfel de piese eu am un cuv�nt cam nemilos: teatru radiofonic, spectacole care nu c�tig� nimic dincolo de lectur�. La c�t� amploare are la nordici teatrul radiofonic - nop�ile lor de iarn� s�nt foaaarte lungi - nu m-a� mira ca piesa din acel repertoriu s� fie extras�. Cefele spectatorilor au ar�tat-o cu prisosin��.
N-am uitat ce v-am promis. Am aici pu�in loc pentru o scurt� diserta�ie. Cefele spectatorilor spun totul despre valoarea spectacolului. Cefele �ncordate de spectatori captiva�i. Cefele care �in pu�in �ntors pe o parte capul celor c�rora le place spectacolul, dar nu s�nt siguri c� au �n�eles corect. Cefele febril �i scurt �ntoarse ale spectatorilor care se consult� �ntre ei. Cefele ce �in spre spate capul relaxat al spectatorilor duios-extazia�i. Cefele care �ntind c�t mai sus capul celor ce nu vor s� scape detalii din cauza celor din fa��. Cefele respectuos-�epene de spectatori c�rora le place spectacolul, dar g�sesc c� e o impolite�e fa�� de actori s� se arate. Cefele nelini�tite ale spectatorilor obosi�i, dar interesa�i.
Cefele din seara aceasta erau �ng�duitor relaxate, de oameni care au v�zut multe; �i care, de altfel, nu vin la teatru s� vad� ceea ce v�d mai explicit la televizor sau pe geamul vecinilor de vizavi.
Acestea fiind spuse, s� consemn�m faptul c� �i detaliile �i caracterele �ocante �i-au cam tr�it traiul pe scen� �i spectacolul dramatic revine la matca sa, aceea a structurilor estetice. Poate, o tratare mai pu�in ilustrativ� a textului, niscai contrapunct ac�ional al acestuia ar fi f�cut �ntregul mai viu �i mai incitant. Adic�, regia ilustra (inutil �i redundant) textul, coloana muzical� ilustra �n similitudine regia, scenografia ilustra muzica…
Actorii - onorabil, uneori exager�nd din spirit de umplutur�. Emilia Dobrin - mult� acurate�e, de�i se vedea clar c� nu se simte prea bine �n pielea personajului. Constantin Cojocaru, fost pietrean adoptiv, a jucat cu profesionalism, chiar dac� nici el nu p�rea s� se omoare a pip�i eroul pe din�untru (vorba personajului, tocmai �n str�fund dai de mine…) Din nou, frumos „a ridicat la plas�“ Victoria Cocia�; pe alocuri, p�rea a dori s� dinamizeze �ntregul, dar care s-a mul�umit, disciplinat�, cu un rol secundar de caracter. Restul - �n ton; cele dou� „mo�tenitoare“ (Gabriela Cri�u �i Ioana Calot�) ceva mai dramatice, �n contrastul dintre suavitatea �i atrocitatea intrinsec�.
Asta e. E, �ntr-adev�r, un spectacol �n stilul politicii repertoriale a Teatrului Nottara. Au �i spectacole mai bune. Aveau. Poate - la anu'.
|
Autentificare
