M�laiul
Ca si alti rom�ni bolnavi de o naivitate nevindecabil�, am crezut c�, odat� primiti �n Uniunea European�, se vor g�si �ncetul cu �ncetul mijloacele pentru civilizarea vietii politice din Rom�nia si, de asemenea, unelte mai performante pentru g�tuirea maladiei fanariote a coruptiei (mit�, ciubuc, pesches, „dreptu'“, comision secretizat sau cum i-o mai fi zic�nd).
Cu aceste g�nduri, pe c�t de frumoase, pe at�t de utopice, am cobor�t din „S�geata Albastr�“ (Nume copiat dup� celebra „Krasnaia strelka - S�geata rosie“ a rusilor), �n Gara de Nord a Capitalei, aflat� de un veac �ntr-o perpetu� renovare si europenizare neterminabil�. M� aduseser� �n Bucuresti, orasul de unde „r�sare soarele rom�nilor“, cum credeau bietii unionisti ardeleni, si ei niste nevindecabili utopisti, niste treburi meschine, datorate altui obicei autohton: siluirea legilor �n favoarea regiilor de stat. Av�nd de b�tut la usi ferecate, unde muritorul de r�nd, vreau s� zic „simplul cet�tean“, nu calc� nici �n vis, am folosit o cale str�moseasc�, apel�nd la un fost coleg de Parlament, unul dintre putinii prieteni care mi-au mai r�mas.
Cum dumnealui se afla �ntr-o sindrofie semioficial�, cu destul� �nc�rc�tur� politic�, si av�nd �n vedere c� mi-e amic si nu-mi refuz� nimic (Vezi si �n Caragiale!), pentru a nu-mi irosi orele �n asteptare, m-a invitat la conclavul pomenit mai sus.
Acolo se discuta despre luptele din Parlament, unele fratricide, altele comice, c�teva chiar de interes national. Prins de iuresul vorbirilor si uit�ndu-mi conditia de provincial ignorant, am �ntrebat dac� si c�t mai rezist� aliantele politice m�cinate de at�tea scandaluri, inclusiv asa numitul „patrulater negru“ la ordinea zilei.
Un domn distins, care se remarcase p�n� atunci prin t�cere si afisarea unei cravate cu ac de aur dres cu un rubin m�risor, a s�rit de pe scaunul s�u. Cu ochii dintr-odat� bazedovieni si cu m�inile sem�n�nd a c�use, domnul a explodat: „Esti un naiv iremediabil c�nd pui asemenea �ntreb�ri! Cum?!? Acum, c�nd vine m�laiul de la UE, s� ne cert�m, s� p�r�sim scena politic� de bun�voie?!?“ Si m�inile domnului cu ac de rubin la cravat� sem�nau a gheare. „Nu pricepi, domnule?! M�laiul! Vine m�laiul!!!“ Si �nghitea �n sec, si se �nrosise la fat�, si str�ngea „m�laiul“ spre sine cu at�ta ardoare, �nc�t credeam c� d� �n dambla.
Si nimeni din distinsa adunare semipolitic� nu a protestat, nu l-a contrazis...
Prin urmare, am revenit �n t�rgul meu de provincie f�r� s�-mi rezolv litigiul, dar �mbog�tit cu o nou� lectie de programe nationale si, mai ales,cu o lozinc� tare ca granitul: M�LAIUL!!!
|