„S� ne �nstr�in�m de r�ut�ti, s� lep�d�m m�nia si orice poft� de clevetire, de minciun� si de jur�m�nt mincinos“
• de vorb� cu duhovnicul Iustin P�rvu Iat�-ne, deja, intrati pe portile Sf�ntului si Marelui Post, perioada de patruzeci de zile �n care fiecare dintre noi, crestinii, trebuie s� fim asemenea unui lupt�tor care, �n vremea r�zboiului duhovnicesc, nu se �ndeletniceste dec�t cu rug�ciunea si cu ostenelile trupesti, alung�nd fiecare cuget trimis din lumea sensibil�. R�nduiala de nevoint� a Postului Mare si, mai ales, aceea a primei s�pt�m�ni se desf�soar� exact �n vederea acestui r�zboi. Dup� o preg�tire de trei s�pt�m�ni, postul �ncepe hot�r�t ca o adev�rat� anihilare a vr�jmasului prin rug�ciune si nevoint� trupeasc�. Slujbele bisericesti s�nt �nsotite de multe metanii si �nchin�ciuni, iar prin post trupul este strunit, poftele se domolesc, iar mintea �ncepe a se cur�ti. �ntreaga perioad� este marcat� de puternica prezent� a lui Dumnezeu, ceea ce d�, fiec�ruia dintre noi, n�dejde, �ncredere si dragoste de Dumnezeu. C�inta, umilinta si zdrobirea inimii nu numai c� s�nt istovitoare, ci pline de �ncredere si d�t�toare de putere. �nc� din primele zile se simte biruinta asupra p�catului si vestea marii bucurii a �nvierii. Numirea general� de „post“ nu se restr�nge numai la oprirea de la bucate, ci arat� o �ntreag� lucrare de �nnoire a omului care este suflet si trup. S� ne �nstr�in�m de r�ut�ti, s� lep�d�m m�nia si orice poft� de clevetire, de minciun� si de jur�m�nt mincinos. Nu numai gura si stomacul s� posteasc�, ci toate simturile noastre: ochi si urechi, gur�, m�ini si picioare.
�n s�mb�ta de la sf�rsitul s�pt�m�nii se face pomenirea Sf Mare Mucenic Teodor Tiron care a izb�vit pe crestinii care posteau de la spurcarea cu jertfe idolicesti, pus� la cale de Iulian Apostatul. Minunea se face ca o �ncheiere a s�pt�m�nii de nevoint�, ar�t�nd, astfel, c� prin post si rug�ciune putem sta, cu ajutorul lui Dumnezeu, �mpotriva tuturor multimilor vr�jmasilor celor v�zuti si nev�zuti, deoarece „cu noi este Dumnezeu, �ntelegeti neamuri si v� plecati!“.
Prima duminic� din Postul Mare este numit� Duminica Ortodoxiei sau, mai bine spus, Duminica Triumfului Ortodoxiei �n care Sf Biseric� pr�znuieste �nt�rirea credintei ortodoxe, biruinta asupra numerosilor eretici os�nditi de cele sapte Sinoade Ecumenice.
�n decursul timpului au ap�rut multi �nv�t�tori mincinosi care au creat schisme si erezii, cum ar fi cele ale lui Arie, Macedonie, Dioscor, Nestorie si cea iconoclast� care a zguduit Biserica veacuri �ntregi. Erezia iconoclast� a fost una dintre cele mai cumplite. Ea a �nceput �n timpul �mp�ratului Leon Isaurianul, prigoana fiind continuat� de c�tre urmasul lui Constantin Copronimul. Cei doi au domnit mult timp, pricinuind Bisericii foarte multe suferinte. Au urmat la tron alti �mp�rati iconoclasti care au continuat reaua lor lucrare. Monahii au fost cei care au ap�rat cu cea mai mare d�rzenie icoanele. �mp�ratii iconoclasti au �nchis aproape toate m�n�stirile si bisericile. Monahii au suferit crunte schingiuiri: li se scoteau ochii, li se t�iau nasurile, li se sp�rgeau capetele cu icoanele. celor ce pictau icoane li se ardeau degetele pe table de aram� �nrosite �n foc. C�nd pe tronul Bizantului s-a suit �mp�r�teasa Irina, aceasta a reusit pentru o vreme s� opreasc� aceast� prigoan�. �n anul 787 a adunat cel de al saptelea Sinod Ecumenic care a declarat solemn c� cinstirea icoanelor este legiuit� si dreapt�. Nu o singur� dat� am fost acuzati de eretici c� noi ne �nchin�m icoanei ca unui idol. Icoana nu este idol. De aceea, c�nd privim la o icoan�, ochii nu trebuie s� se opreasc� la materia din care e alc�tuit� - lemn si culoare - ci mintea trebuie s� treac� dincolo de ea, �n�lt�ndu-se la o cunoastere de tain� a celor nev�zute. Icoana este un model pentru noi, iar pr�znuirea sfintelor icoane ne pune �n fata modelului �mplinit, deja, de sfinti. Prin cinstirea si s�rutarea lor cu evlavie, ne �mp�rt�sim si noi din harul sf�ntului zugr�vit �n ea, c�p�t�nd astfel putere �n lupta ce o avem de purtat. Iat� c� �n prima s�pt�m�n� din Postul Mare ne-am luptat cu puterile vr�jmase, ne-am cur�tat sufletul prin poc�int� si nevoint� si mai cu seam� prin �mp�rt�sirea cu Sfintele Taine ca s� re�nnoim, astfel, �n noi icoana omului celui duhovnicesc. Dar, totusi, s� ne punem �ntrebarea: �n ce m�sur� am reusit s� facem acest lucru? Dumnezeu s� ne ajute s� petrecem postul �n vrednicie ca s� ne bucur�m de slava �nvierii lui Iisus Hristos.
|