Monitorul de Neamt si Roman ziar cotidian din judetul Neamt
 Ultimele StiriStiri azi    Arhiva de stiriArhiva    Cãutare articol în arhivaCãutare    Anunturi de Mica Publicitate NeamtAnunturi    Forum de discutiiForum    Redactia Monitorul de Neamt si RomanRedactia  
AutentificareAutentificare / �nregistrare 
MISCAREA LEGIONARA versus FRANCMASONERIA SI COMUNISMUL (4-5)
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Creazã un subiect nou   Rãspunde la subiect
Subiectul anterior :: Subiectul urm�tor  
Autor Mesaj
adelin_antonescu



Data �nscrierii: 24/Dec/2006
Mesaje: 5

MesajTrimis: Duminic�, 24 Dec 2006 12:48    Titlul subiectului: MISCAREA LEGIONARA versus FRANCMASONERIA SI COMUNISMUL (4-5) Rãspunde cu citat (quote)
Cu aceeaºi credinþã în Dumnezeu – circumstanþiazã Ion Coja –, legionarii au mers ºi ei dupã pilda cristicã, a Celui ce a propovãduit învãþãtura iubirii împinsã pânã la gestul paradoxal de a-i oferi celui ce te-a pãlmuit o datã ºi celãlalt obraz!
Numai cã acelaºi Iisus ne-a învãþat cã sunt momente când trebuie sã mai pui mâna ºi pe biciul pedepsitor, nu pentru a te apãra pe tine, fiinþã trecãtoare, individ sortit unei existenþe efemere, ci ca sã te pui stavilã când celãlalt atenteazã la veºnicia neamului tãu, la integritatea comunitãþii în care te-ai nãscut ºi care þi-a dat identitate în faþa lui Dumnezeu! Ca sã-i aperi pe ai tãi!...
Da, întorci ºi celãlalt obraz, dar numai dacã e vorba strict de obrazul tãu, ca ins, ca persoanã. Dar când cineva loveºte în obrazul neamului tãu, atunci ºi Iisus ºi Moise, ºi oricine, toþi te învaþã la fel: sã fii necruþãtor!
Sub aceastã boltã de semnificaþii se înscrie gestul nicadorilor ºi, în mare, toate violenþele comise de legionari!”, Ion Coja, Nicadorii, în Sãpãmâna româneascã, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006, pag. 24
„Cãci legionarii aºa s-au simþit ºi aºa au ºi fost atunci când au ridicat braþul pedepsitor: în legitimã apãrare. Dar nu în apãrarea propriei persoane, ci în apãrarea Neamului!”, ibidem
„«Salvarea Þãrii, a Neamului, este legea mai presus de toate legile: suprema lex».
Nicadorii nu au încãlcat aceastã lege ci, dimpotrivã, i s-au supus fãrã preget!”, ibidem
„Aceastã lege o nesocotise I.G. Duca, iar codul penal ºi practica judiciarã îl lãsau nepedepsit pe infractor. Pe I.G. Duca ºi pe alþii care ºtiau bine cã sãvârºiserã mari ticãloºii pentru care nu aveau însã niciodatã sã plãteascã în faþa instanþelor atât de corupte ale României interbelice. Dar iatã cã apare o instanþã nouã, insensibilã la subtilitãþile avocãþeºti ºi la forþa banului de a corupe pe oricine. O instanþã care face, din interesul naþional, principiul suprem al justiþiei! O instanþã care nu confundã justiþia cu legalitatea! Care nu recunoaºte legile mãsluite, gândite pentru folosul marilor vânzãtori de Þarã!
Aceastã justiþie a acþionat prima oarã prin nicadori ºi apariþia ei e uºor de imaginat ce reacþie a stârnit în clasa politicã a profitorilor de pe urma celor prea buni ºi prea blânzi, ºi uºor de prostit nu pentru cã ar fi proºti, ci pentru cã sunt capabili sã vadã, chiar ºi-n ticãloºia ºi nedreptatea cea mai mare, voia Domnului.
Facã-se!”, ibidem

„Nicadorii(Wink, au gãsit cum sã dea peste cap întregul sistem de apãrare pe care ºi l-au creat, prin minciunã ºi înºelãtorie adversarii lor, sistem de apãrare care a transformat democraþia , ca sistem politic, ºi justiþia, ca instituþie, (Winkîn prestatori de servicii pentru caracatiþa mondialã a corupþiei, infiltratã pânã la cel mai mãrunt funþionar de stat”., ibidem

Aidoma, adicã predându-se Poliþiei din proprie iniþiativã – deºi ar fi putut lesne sã fugã cu succes ºi, de asemenea, cu toate cã ºtiau exact ce cumplite consecinþe, inclusiv cazne de felul acelora prin care Inchiziþia îngrozise Spania cu jumãtate de mileniu în urmã, vor avea sã suporte (vezi pe larg ºi, fireºte, nelimitativ: Ion Coja, art.cit., integral, sau Redacþia Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, fãcute în Obiectiv Legionar, nr. 38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 6 [O.L. 38-39]) –, au procedat ºi legionarii care, în septembrie 1939, l-au «executat» pe Armand Cãlinescu, prim-ministrul asasin, care avea pe conºtiinþã viaþa (ºi tinereþea) Cãpitanului, a nicadorilor ºi a decemvirilor, uciºi prin strangulare de gardienii care îi pãzeau”., Ion Coja, art.cit., pag. 24
„Imediat dupã atentat echipa Miti Dumitrescu s-a deplasat în str. General Berthelot”(ªerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.II, Editura Crater, Bucureºti, 1996, pag. 145)”ºi, îºi aminteºte Paul ªtiubei («la data aceea în 1939(Wink inginerul ºef al aparatelor din Radiodifuziune», cf. ªerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Cãlinescu ºi epoca 1930-1950, pag. 43), a intrat în localul Radiodifuziunii trãgând în tavan mai multe focuri de revolver. Aceasta pentru a intimida ºi paraliza presupusa gardã militarã de pazã. Spre stupefacþia istoriei aceastã instituþie a Radiodifuziunii nu avea pazã militarã ºi avea numai doi portari, salariaþi proprii, care controlau intrarea.
Echipa Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare ºi difuziune unde cânta orchestra Radio(Wink. Miti Dumitrescu a luat microfonul din faþa orchestrei ºi a pronunþat urmãtorul mesaj cãtre Naþiune ºi Istorie:
«Astãzi 21 septembrie 1939 ora 1430 primul ministru Armand Cãlinescu a fost executat de o echipã legionarã de sacrificiu care a fãcut justiþie pentru asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu la 30 noiembrie 1938».
Salariaþii Radiodifuziunii au întrerupt difuzarea la jumãtatea mesajului ºi astfel publicul ascultãtor n-a recepþionat justificarea atentatului.
Odatã cu exprimarea mesajului, echipa Miti Dumitrescu a depus pe podea revolverele ºi a ridicat spre tavan ambele mâini.
Aceasta cu semnificaþie de predare cãtre autoritãþile de stat. Pânã sã vinã poliþia spre a-i aresta(Wink, directorul general al Radiodifuziunii(Wink s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu ºi i-a tras douã palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat ºi a rãmas mai departe imobil cu mâinile ridicate spre tavan.

Poliþia a venit în frunte cu generalul Gavrilã Marinescu ºi i-a luat pe legionari”., Paul ªtiubei, Mãrturisire fãcutã în calitate de pacient doctorului ªerban Milcoveanu, redatã în ªerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Cãlinescu ºi epoca 1930-1950, pag. 43, 44
„Lui Miti Dumitrescu i s-au rupt ambele braþe, iar limba i-a fost scoasã din gurã cu un cârlig”., Redacþia Obiectiv legionar, Comentariile amintite, extras
Fiecare dintre cei nouã membri ai echipei de sacrificiu, dupã ce a fost „torturat timp de 8 ore într-un mod înfiorãtor”(XXX, Cronologie legionarã, în [O.L. 38-39], pag. 69, Ediþia I-a, Colecþia Omul Nou, Salzburg, 1953), a fost „legat ºi împuºcat fãrã judecatã”., ibidem
Apoi, tot Poliþia, „le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada ªtirbei Vodã la întretãierea cu bulevardul Ardealului”., ªerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Cãlinescu ºi epoca 1930-1950, pag. 44
„ÃŽncã o informaþie.
La acea datã era mare caniculã în Bucureºti.
Prefectura Poliþiei Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul sã [le] vizioneze descompunerea(Wink.
La faþa locului au venit membrii Guvernului ºi alte somitãþi ale clasei conducãtoare.
ÃŽn «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocã s-a putut vedea [,spre pildã,] cum(Wink ministrul educaþiei naþionale profesorul Petre Andrei scuipã cadavrele în chip de urã ºi pedeapsã post mortem”., ibidem, pag. 45
De asemenea, „(Wink ºcolile au venit sã le scuipe ºi sã le blesteme”., ªerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.I, pag. 146
„Nu se ºtie ce s-a întâmplat [apoi] cu cadavrele(Wink. Dupã toate probabilitãþile au fost incinerate la Crematoriul Cenuºa ºi ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi”., idem, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Cãlinescu ºi epoca 1930-1950, pag. 45
Din cadrul aceloraºi sinistre represalii, fac parte ºi „masacrele miºeleºti din noaptea de 21-22 septembrie 1939. Noul guvern constituit sub preºedenþia gen[eralului] Argeºanu, având pe gen[eralul] Gavril[ã] Marinescu ca Ministru de Interne, a ordonat uciderea tuturor fruntaºilor legionari din lagãre ºi închisori, precum ºi a câte 3-5 legionari din fiecare judeþ.
Astfel, au fost asasinaþi grupul de la închisoarea Râmnicu-Sãrat în frunte cu ing. Gh. Clime, care a fost(Wink torturat în mod înfiorãtor; 44 în lagãrul de la Miercurea Ciuc; 31 în lagãrul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar din Braºov; 10 în Bucureºti; 147 în restul þãrii. ÃŽn total, 252 de legionari”., XXX, Cronologie legionarã, în [O.L. 38-39], pag. 70
De asemenea, pe 22 septembrie „Victor Dragomirescu este ridicat de la Spitalul închisorii Vãcãreºti, sugrumat în maºinã ºi dus la crematoriu unde, încã dând semne de viaþã, a fost ars de viu”., ibidem

Omisesem, mai sus, sã-þi precizez motivul asasinãrii lui I.G. Duca. El, în calitatea sa de prim-ministru, semnase, în 1933, un angajament internaþional pentru încetãþenirea în þarã a 300.000 de evrei (vezi detalii în Ion Coja, art.cit, pag. 22). ªi-aceasta când, „în luna decembrie 1933, vreme de pace, nu existau nicãieri [în lume] persecuþii antievreieºti”(ibidem, pag. 22); „iar adãugaþi la ceilalþi aflaþi deja în România, unii cu forme legale, alþii clandestini, evreii din România ar fi ajuns sã depãºeascã un milion ºi jumãtate, devenind, practic, cea mai numeroasã minoritate etnicã din România”., ibidem
Dar „de ce sã se producã un asemenea exod, din Polonia în România, un exod de dimensiuni superioare celui biblic?! Explicaþii oficiale nu s-au dat, dar chiar ºi dacã ar fi existat aceste justificãri, cine ar fi împiedicat apariþia altor explicaþii, a altor «scenarii»?
Un astfel de scenariu, care a circulat mult în perioada interbelicã, este acela potrivit cãruia comunitatea evreiascã, preocupatã(Wink în mod firesc, de constituirea unui stat Israel, cu un teritoriu propriu, ar fi vizat, ca teritoriu al acestui stat, o parte din teritoriul românesc!”., ibidem
„La acea datã, în 1933, acest plan al cãrui susþinãtor tenace fusese vestitul ministru [de interne al Franþei](Wink Adolphe Crémieux (1796-1880), avea o vechime de aproape un secol! Aºa se explicã, susþin unii, presiunile fãcute asupra României ºi la Conferinþa internaþionalã de la Berlin (1878), ºi la Paris (dupã primul rãzboi mondial), pentru ca România sã accepte încetãþenirea necondiþionatã a oricãrui evreu care ar fi vrut sã se stabileascã în România. Deja însã, pe cãi legale sau altminteri, în România de dupã 1830, s-au scurs importante efective umane evreieºti, din Rusia ºi Polonia îndeosebi, al cãror numãr ameninþa sã punã în cumpãnã caracterul românesc al unor importante suprafeþe din teritoriul naþional. Oraºele moldoveneºti, în frunte cu Iaºii, erau deja locuite cam toate de o populaþie majoritar evreiascã.
Cum pica în acest context intrarea în þarã a încã 300.000 de evrei, e uºor sã ne imaginãm! Din pãcate singurii care au reacþionat (iar reacþia lor nu a imaginat cea mai fericitã soluþie) au fost legionarii. Celelalte formaþiuni politice nu au avut nimic de obiectat. Din partea legionarilor, generalul Cantacuzino-Grãnicerul i-a fãcut o vizitã prim-ministrului acasã ºi, în virtutea faptului cã se cunoºteau ºi se preþuiau dintotdeauna, (Winkl-a avertizat: «Ghiþã, sã ºtii cã dacã semnezi intrarea în þarã a 300.000 de evrei, bãieþii (adicã legionarii – n. I.Coja.) te împuºcã!»
Generalul, aºadar, nu s-a plâns de nedreptatea care li se fãcea legionarilor prin desfiinþarea partidului lor, împiedicându-i sã se prezinte la alegerile de peste câteva zile. Ci i-a fãcut lui Duca o cerere pe care ar fi trebuit s-o susþinã ºi celelalte partide, cãci intrarea a 300.000 de alogeni, indiferent de naþionalitatea acestora, era o mãsurã inacceptabilã în numele celor mai elementare interese naþionale”., ibidem
„Sora lui I.G. Duca(Wink a reprodus cuvintele pe care le-a rostit I.G. Duca, întors acasã, dupã ce a semnat pentru încetãþenirea celor 300.000 de evrei: «Mi-am semnat condamnarea la moarte!»
E cumplit ºi naºte o mulþime de întrebãri faptul cã I.G. Duca a semnat acea convenþie (sau ce-o fi fost), ºtiind bine ce i se va întâmpla ºi, mai ales, ºtiind bine cât rãu aduce astfel Þãrii ºi Neamului sãu. De ce a semnat I.G. Duca? Singurul rãspuns plauzibil rãmâne acela cã I.G. Duca îºi asumase anumite obligaþii de supunere ºi ascultare necondiþionatã, pe care nu era chip sã le încalce”..., ibidem

Oricum, „asasinatul politic nu a fost inventat de legionari! Dar este evident cã legionarii sunt acuzaþi pentru aceste asasinate cu o insistenþã ºi cu o strategie a dezinformãrii atât de bine pusã la punct încât trebuie sã ne întrebãm ce anume supãrã în mod specific ºi pe cine în faptul cã legionarii, pe parcursul a(Wink 20 de ani(Wink sãvârºiserã câteva asasinate (Manciu, Duca, Stelescu, Armand Cãlinescu ºi...cam «atât»), iar împotriva lor autoritãþile, subliniez: autoritãþile, ocolind legea, încãlcând-o chiar, uciseserã cu de la sine voie, a regelui ºi a zbirilor poliþiei ºi din guvern, peste 300 (trei sute) de tineri care, ca persoanã, ca individ, nu sãvârºiserã nici o infracþiune, nici o fãrãdelege.
Se uitã lucrul acesta sau este complet necunoscut de cei care îi considerã mai departe pe legionari niºte asasini prin excelenþã, adicã prin mentalitate ºi prin program politic.
Mai sunt oare legionarii, la acest «scor» atât de categoric, 300-4, mai sunt ei asasinii sângeroºi ºi bezmetici pe care ni-i prezintã fel de fel de istorici ºi publiciºti care uitã cu consecvenþa cea mai stranie sã aminteascã circumstanþele(Wink în care aceºtia s-au simþit obligaþi sã recurgã la forma supremã de apãrare?!”, ibidem, pag. 24

Nu cumva, precum avertizeazã ªerban Suru, „poate(Wink cei din fruntea þãrii nu vor sã se cunoascã istoria realã, cãci, de-abia atunci oamenii de rând se vor putea proteja împotriva repetãrii istoriei ºi, o asemenea posibilitate, conducãtorii noºtri nu o agreeazã cãci poate au de gând sã «repete» istoria, luând exemple din trecut atunci când se vor afla la ananghie. Sã nu uitãm cã pentru Ion Iliescu a fost la modã în anul 1990 sã dea vina pe legionari ºi sã spunã cã împotriva regimului neocomunist de atunci, manifestaþiile populare au fost de tip «legionar» - în sensul rãu al cuvântului”., ªerban Suru, Adresã cãtre autoritãþi..., în Obiectiv Legionar, nr.38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 1, [O.L. 38-39]
Sã nu uitãm, vorba lui Ion Coja, cã, „ce trãim noi azi seamãnã destul de bine cu ce se întâmpla în România anilor ’30. Numai cã atunci era mai evident pericolul din afarã, al dezagregãrii României Mari. Acest pericol nu aº zice cã azi este mai mic, sau cã nu existã! Dimpotrivã! Este poate mai mare ca-n anii ’30, dar este mult mai discret, mai bine disimulat sub felurite lozinci ºi structuri europenizante, uzând de arme mai eficiente decât cele aflate în dotarea armatelor, cum ar fi arma financiarã sau arma psihologicã”., Ion Coja, art.cit., pag. 23
Apropo, întreabã retoric Nicador Zelea Codreanu: „Care erau atunci [,în anii ’30,] duºmanii declaraþi ai Legiunii ºi implicit ai prosperitãþii României ºi ai românilor?
Politicianismul, corupþia, spolierea bogãþiilor þãrii ºi pauperizarea majoritãþii zdrobitoare a românilor, asaltul economic al strãinilor, cumpãrând totul pe nimic, înrobind bietul român pe salarii de supravieþuire, despãdurirea munþilor României în folosul unor venetici, transformarea românilor într-un popor de bolnavi datoritã mizeriei creatoare de boli sociale ºi a asistenþei sociale de douã parale!

Atenþie, vi se pare cunoscut?(Wink Ce vi se poate pãrea depãºit?”, Nicador Zelea Codreanu, Despre niºte reformatori, în Cuvântul Legionar, An III, nr.36, august 2006, pag. 3

Dacã nimic, are cuvântul ªerban Suru:

„[–] Terorismul de stat este cel mai înfiorãtor, cel mai distrugãtor tip de terorism, cãci cetãþenii sunt la discreþia forþelor Statului, forþe care în loc sã îi apere, îi tortureazã ºi îi ucid”(ªerban Suru, Invitaþie la Conferinþa cu titlul «70 de ani de terorism în România modernã - începutul...», þinutã la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bãlcescu, nr. 18, sector 1, Bucureºti, în data de 20.09.2006, între orele 18-20. Textul se regãseºte în [O.L. 38-39], pag. 2), „practicând teroarea de stat ca metodã de anihilare a adversarilor politici ºi de supunere totalã a populaþiei”., ibidem

Ciulesc urechea...
85 Faust Brãdescu, op.cit., pag. 54

ªi deºi „ca în orice revoluþie, se încearcã o schimbare radicalã socialã(Wink, masele nu mai sunt îndemnate sã meargã la acte ºi gesturi necontrolate, nu mai sunt îndopate cu lozinci purtãtoare de urã, nu mai sunt dirijate spre dezlipirea sufleteascã de naþiunea din care fac parte”86. Iar „concepþia legionarã depãºeºte scopul imediat al unei reuºite concrete de înlãturare a unei clase sociale prin alta”87, revoluþia întemeiatã pe ea luând „în consideraþie viitorul întregii naþiuni, armonia ºi bunãstarea socialã a tuturor claselor”88. „Nu se preconizeazã violenþa, nu se urmãreºte distrugerea utilului experimentat, nu se insinueazã desprinderea individului de contextul naþional, nu se propovãduieºte fericirea ºi bunãstarea prin desprinderea de Dumnezeu89”90.

86 ibidem, pag. 55
87 ibidem
88 ibidem

89 „Revoluþia legionarã are loc în timp, printr-o gândire ce ia în consideraþie stabilirea unei armonii generale ºi a centrului de realizare în sufletul individului, iar nu în izbucnirea unei rãzvrãtiri sângeroase”., ibidem, pag. 60

90 ibidem

Aºa se explicã de ce nici „dupã [mai mult de] trei sferturi de secol, spaima duºmanilor în faþa invincibilitãþii spirituale a edificiului legionar nu a încetat: s-a transmis copiilor ºi nepoþilor, asemeni unei moºteniri, astfel încât devine relativ simplu sã identifici un duºman al neamului românesc sau un arivist (grabã ºi zel suspect în a denatura ºi stigmatiza legionarismul). Deºi numãrul legionarilor actuali este infim, deºi tineretul de azi prezintã certitudinea cã nu poate urma calea elitei interbelice, deºi literatura «verde» constituie o raritate, corul denigrãrilor nu înceteazã. Dar pentru legionari «nu existã înfrângere ºi dezarmare, cãci forþa ale cãrei unelte vrem noi sã fim e etern invincibilã»(Ion Moþa – La Icoanã, 1927) ºi «Chiar dacã a cãzut Cãpitanul, a rãmas metoda!»”91. „Armatele cele mai eficace din lume sunt seminþele”92.

91 Nicoleta Codrin, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptã. Concepþia tacticã a Cãpitanului, Editura Lucman, Bucureºti, 2004, pag. 15
92 Lucian Blaga, Carneþelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit ºi îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, Bucureºti, 2001, pag. 279

„Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puþin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale, ºi nici aºteptãrilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naþionale. El n-a vrut sã îndrepte mizeria aproximativã a condiþiei noastre, ci sã introducã Absolutul în respiraþia zilnicã a României. Nu o revoluþie a momentului istoric, ci una a istoriei”93.

93 Emil Cioran, Profilul interior al Cãpitanului, în Glasul strãmoºesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940. Textul se regãseºte în culegerea , Miºcarea Legionarã în texte originale ºi imagini, Editura Lucman, Bucureºti, f.a., pag. 177 [M.L.T.O.I.]

ÃŽn legionarism, „ideea de bazã a revoluþionãrii existenþei umane nu este nici libertatea ºi, în nici un caz autoritatea. «Miºcarea Legionarã nu se întemeiazã [în] exclusiv[itate] nici pe principiul autoritãþii, nici pe cel al libertãþii. Ea îºi are temeliile înfipte în principiul dragostei. ÃŽn el îºi au rãdãcinile atât autoritatea, cât ºi libertatea»(Corneliu Zelea Codreanu, Legiunea pentru supravieþuirea fiinþei naþionale, pag. 59).
Este vorba despre aceeaºi dragoste propovãduitã de primii creºtini, este dragostea dintre Christos ºi apostoli. Dragostea legionarã nu este destinatã unor anumiþi oameni dintr-un spaþiu ºi timp dat, ea este destinatã întregului neam românesc”94.

94 Cezarina Bãrzoi, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivã legionarã, IV, în Permanenþe, anul VII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2004, pag. 19

Aceasta explicã de ce „în timp ce toate revoluþiile sunt politice, revoluþia legionarã este spiritualã ºi creºtinã.
ÃŽn timp ce toate revoluþiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de cãtre o clasã socialã sau de cãtre un om, revoluþia legionarã are drept þintã supremã: mântuirea neamului, împãcarea neamului românesc cu Dumnezeu(Wink”95.

95 Mircea Eliade, De ce cred în biruinþa Miºcãrii Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937. Textul se regãseºte în culegerea , «Dosarul» Mircea Eliade, vol. V, (1936-1944), Jos farsa!, partea a doua, Cuvânt înainte ºi culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2001, pag. 251 [D.M.E.-J.F.p.II]

„De aceea sensul Miºcãrii Legionare se deosebeºte de tot ce s-a fãcut pânã astãzi în istorie”96: „niciodatã cuvântul Mântuitorului n-a fost înþeles ca o revoluþie a forþelor sufleteºti împotriva pãcatelor ºi a slãbiciunilor cãrnii”97. „O revoluþie spiritualã care luptã în primul rând împotriva pãcatului ºi nevredniciei”98. O revoluþie a cãrei biruinþã „va crea un om nou”99, „nãscut dintr-un desãvârºit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruinþã a duhului împotriva cãrnii” 100.

96 ibidem, pag. 251, 252
97 ibidem, pag. 251
98 ibidem
99 ibidem, pag. 252
100 ibidem

„Legionarul nu mai trãieºte la întâmplare. Viaþa lui are un sens precis ºi major: revoluþia creºtinã, mântuirea neamului românesc”101.

101 Mircea Eliade, Noua aristocraþie legionarã, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938. Textul se regãseºte în [D.M.E.-J.F.p.II], pag. 259

„Stilul de viaþã legionar înlãturã tot ceea ce este inutil, exterior, ornamental, înlãturã tot ceea ce a creat strâmb ºi împovãrãtor o mentalitate ºi o simþire îmbãtrânitã, stilul legionar înlãturã tot ceea ce astãzi, ca ºi-n alte epoci asemãnãtoare, sub pretenþie de civilizaþie ºi rafinament, desfigureazã chipul omului ºi îl îndepãrteazã de natura sa proprie.
Dar ce înseamnã simplitate legionarã? ÃŽnseamnã trãirea adevãratã: omul în legile omeniei sale. Simplitatea legionarã înseamnã linie dreaptã, înseamnã adâncime, înseamnã ascezã102. Ea decurge dintr-o adevãratã trãire în spirit”103.

102 ÃŽnseamnã-n-trun cuvânt CREDINÞÃ. „Credinþã ºi(Wink jertfã”.,Traian Herseni, Prefaþã la volumul Traian Herseni, Miºcarea Legionarã ºi muncitorimea, Editura Miºcãrii Legionare, Bucureºti, 1940, pag. 3
Nu-ntâmplãtor „Miºcarea Legionarã are credinþe, nu programe. Deosebirea e ca între cer ºi pãmânt. Programul e ceva din afarã, fãcut anume sã câºtige partizani. El se aseamãnã cu râma din undiþa pescarului. Cu cât e mai grasã râma, cu atât mai repede se prinde peºtele ºi, se înþelege, cu atât mai bine îi merge pescarului. Cu alte cuvinte: cu cât e mai darnic programul, cu atât se lasã mai repede pãcãlit alegãtorul ºi, se înþelege, cu atât mai bine le merge partidelor. Spus pe faþã: programul e fãcut de cei «deºtepþi» sau «Âºmecheri» ca sã amãgeascã pe cei «proºti» în alegeri”. (Traian Herseni, Cuvânt înainte la volumul Traian Herseni, Miºcarea Legionarã ºi þãrãnimea, Ediþia a II-a, Editura Miºcãrii Legionare, Bucureºti, 1940, pag. 3) E simptomatic cã în „compoziþia comitetelor executive, centrale ºi judeþene ale partidelor politice, din care se recruteazã miniºtrii ºi prefecþii guvernelor ºi deputaþii”(Traian Brãileanu, Politica, Editura, Albatros, Bucureºti, 2003, pag. 315. Ediþia a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernãuþi, 1928), „predominã tipul intelectualului nemulþumit cu leafa sa sau a[l] avocatului care sperã sã-ºi sporeascã clientela ºi sã învârteascã afaceri mai bune devenind prefect sau deputat”., ibidem
Dupã ce trec alegerile, partidele ºi-au ajuns scopul ºi nu le mai pasã de nimic. Cãci politicianul «deºtept» ºtie cã pânã la alegerile viitoare «prostul» uitã, iar el are vreme sã-ºi schimbe dacã nu nãravul, cel puþin... programul.(Traian Herseni, Miºcarea Legionarã ºi þãrãnimea, pag. 3) „«Programele sunt vorbe»”., ibidem, pag. 3, 4

„Credinþele sunt cu totul altceva. Ele isvorãsc dinlãuntru, din inima ºi sufletul omului. Cu un program de care nu te þii, îþi baþi joc de alþii, cu o credinþã pe care o trãdezi, îþi baþi joc de Dumnezeu, de sufletul ºi omenia ta. De aceea credinþele nu se pot schimba de pe o zi pe alta ºi nici nu au preþ decât dacã sunt înfãptuite. Programele sunt fãcute de oameni ºi schimbate dupã oameni. Credinþele dimpotrivã schimbã ele pe oameni ºi-i ridicã prin frumuseþea ºi adevãrul lor pânã la ele. Care din politicieni trãieºte dupã programul partidului? Care e gata sã moarã pentru acest program? Legionarii însã trãiesc dupã credinþele lor ºi sunt gata sã-ºi de viaþa pentru ele. Moþa ºi Marin, ca sã nu-i amintim decât pe ei, au murit întru credinþa lor legionarã. Din pricina aceasta credinþele nici nu au rostul sã aducã partizani, ele strâng numai în jurul aceluiaºi steag pe cei care sunt în stare sã trãiascã ºi sã moarã pentru ele. Miºcarea Legionarã are credincioºi, nu partizani. Din ea fac parte cei care jertfesc totul pentru þarã, adicã pentru mântuirea ºi înãlþarea neamului românesc. ÃŽn rândurile ei nu intrã cei care cer, cei care umblã dupã câºtig, cei care fug de muncã ºi nu se ruºineazã sã cerºeascã, ci numai cei care dau, cei care se pãgubesc pe ei pentru mãrirea neamului., ibidem, pag. 4 Pe scurt, „Miºcarea Legionarã nu promite ºi nu oferã nimãnui nimic. Ea constituie o organizaþie în care cel care intrã dã totul ºi nu cere în schimb nimic”., idem, pref.cit., pag. 3

„Cãpitanul Legiunii n-a spus niciodatã: «veniþi fraþilor cu mine, cã vã dau marea cu sarea si cerul cu paserile» cum au spus(Wink toþi conducãtorii de partide din România, ci spune: «eu am luat în spate crucea suferintelor româneºti ºi urc drumul care prin jertfã ne duce la biruinþã; - cine se crede în stare sã îndure toate chinurile acestea sã vinã cu mine». Iar când a fost întrebat de program, Cãpitanul a rãspuns: «Sã dãm tot ce avem pentru neamul nostru, luptând din toate puterile împotriva tuturor acelora ce-l furã, exploateazã ºi dezonoreazã, ameninþându-i existenþa» (25 Oct. 1936). De aceea în jurul sãu n-au ce cãuta lichelele, n-au ce cãuta neoamenii. Chiar dacã vreunul dintre aceºtia îndrãzneºte sã se apropie, fuge îndatã ce dã de greu, «fuge ca dracul de tãmâie»”., ibidem, pag. 5

De aceea, „în Legiune nimeni nu se uitã dacã eºti sãrac, dacã ai haine roase, dacã eºti simplu muncitor cu ziua sau eºti mare bogãtaº. Aici nu se pune preþ decât pe credinþã, pe jertfa adusã, pe dragostea de neam ºi pe omenie”., idem, Miºcarea Legionarã ºi þãrãnimea, pag. 17
De aceea „fruntaºii legionari nu se aleg dupã avere sau dupã oamenii pe care îi atrag în partid, ci dupã [cenzurat]ãþenia sufletului, dupã puterea lor de dragoste, de credinþã ºi de jertfã ”., ibidem
De-aceea, „legionarismul încurajeazã ºi se întemeiazã pe libertate. Vii în legionarism pentru cã eºti liber, pentru cã te-ai hotãrât sã depãºeºti cercurile de fier ale determinismului biologic (frica de moarte, de suferinþã, etc.) ºi ale determinismului economic (frica de a rãmâne pe drumuri). Cel dintâi gest al legionarului este un gest de totalã libertate: el îndrãzneºte sã se rupã de toate lanþurile robiei sale spirituale, biologice ºi economice. Nici un determinism exterior nu-l mai poate influenþa. ÃŽn clipa când s-a hotãrât sã fie liber, toate spaimele ºi toate complexele de inferioritate dispar ca prin farmec. Cel care intrã în Legiune, îmbracã pentru totdeauna cãmaºa morþii. Asta înseamnã: legionarul se simte atât de liber, încât nici moartea nu-l mai înspãimântã”. (Mircea Eliade, Libertate, în Iconar, Cernãuþi, an III, 1937 nr. 5. Textul se regãseºte în volumul, Mircea Eliade, Textele «legionare» ºi despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 6Cool „«Cel care ºtie sã moarã nu va fi rob niciodatã». ªi nu e vorba numai de robia etnicã sau politicã, ci, în primul rând, de robia spiritualã. Dacã eºti gata sã mori, nu te mai poate robi nici o fricã , nici o slãbiciune, nici o timiditate. ÃŽmpãcându-te cu gândul morþii, atingi cea mai totalã libertate care îi este îngãduitã omului pe pãmânt”., ibidem

Iar dacã, „e adevãrat, pot fi ºi dintre legionari unii care sã fi rãmas la mentalitatea politicã sau la cea haiduceascã”(Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionarã, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferinþã þinutã la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundaþiei George Manu): „ei sunt întârziaþii Miºcãrii sau(Wink structural inapþi de a progresa o datã cu ea. De aceea nu judecaþi Miºcarea dupã cei care nu stau decât la periferia ei, ci dupã cei buni, care nãzuiesc sã fie încã ºi mai buni, ºi stau ca atare în inima ei. Dacã veþi spune: «Am vãzut un legionar fãcând cutare acþiune nevrednicã», nu veþi înþelege ce este de înþeles. Când însã veþi vedea – ºi-l puteþi vedea – un legionar care încã nu e mulþumit cu sine, atunci veþi fi vãzut ceva din Legiunea însãºi. Veþi fi vãzut umbra lui Corneliu Codreanu ºi a lui Moþa; lumina lui Corneliu Codreanu ºi a lui Moþa”., ibidem

103 Ernest Bernea, Stil legionar, Tipografia Bucovina, I.E. Torouþiu, Bucureºti, 1937; reeditare Salzburg, Colecþia Omul Nou, 1953 [S.L.], apud site-ul Fundaþiei George Manu.

„Legiunea nu luptã contra cuiva, luptã pentru ceva: pentru valorile spirituale”104. Iar legionarii „nu merg pe drumul lor, ci pe drumul naþiei, care e al mântuirii pentru cã pe el strãjuieºte Dumnezeu”105.

104 Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionarã, apud site-ul Fundaþiei George Manu
105 Nae Ionescu, Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire, anul I, nr. 100 din 27 iunie 1937, apud site-ul Fundaþiei George Manu.

„«Ori învingem ori murim» nu e numai un refren de cântec legionar, ci însuºi principiul acestei miºcãri care, în afarã de aceea a lui Avram Iancu, este singura cu adevãrat revoluþionarã în istoria noastrã”106.

106 Nichifor Crainic, Revoluþia legionarã, apud site-ul Fundaþiei George Manu
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
publicitate
Pagina de start a forumului Monitorul de Neamt // Politica si delicatese Creazã un subiect nou   Rãspunde la subiect

 
Nu pute�i crea un subiect nou �n acest forum
Nu pute�i r�spunde �n subiectele acestui forum
Nu pute�i modifica mesajele proprii din acest forum
Nu pute�i �terge mesajele proprii din acest forum
Nu pute�i vota �n chestionarele din acest forum
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalã sau partialã a materialelor este permisã numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.